WHO’S THE TERRORIST? WHEN YOU HAVE TAKEN MY LAND!!! WHO’S THE TERRORIST? You’re the terrorist: you’ve taken everything I own while I’m living on my motherland you are killing us like you’ve killed our ancestrs you want me to go the law? WHAT FOR? You’re the witness the lawyer and the judge if you are my judge I’ll b senteneced to death you want us to be minority? To end up the majority in the cemetery IN YOUR DREAMS you’re a democracy? Actually it’s more like the nazis! Your countless raping of the arabs soul finally impregnated it gave birth to your child his name suicide bomber and then you call him the terrorist you attack me but still you cry out when I remaine you it was you who attacked me you silence me and shout but you let small children throw stones don’t they have parents to keep them at home? WHAT??? You must be forgotten you buried our parents under the rubble of our home and now while my agony is so immense YOU CALL ME THE TERRORIST WHO’S THE TERRORIST? HOW AM I THE TERRORIST? WHEN YOU’VE TAKEN EVERYTHING I OWN WHILE AM LIVING ON MY HOMELAND! WHY TERRORIST? Because my blood is not calm it’s boiling because I hold my head high for my homeland? You’ve killed my loved ones now I’m all alone my parents driven out but I’ll remain to shout out am not against me it’s going to destroy me erase my culture you don’t lister to our voices you silence us and degrade us and who are you? And when we dir you you became ruler look how many you have killed and how many orphans you’ve created our mothers are crying our father are in anguish our land is disappearing and I’ll tell you who are you grew up spoiled and who grew up in confinement we grew up in poverty who grew up with freedom we fight for our freedom but you have made them a criminal and you are the terrorist call me terrorist! WHO’S THE TERRORIST? I’M THE TERRORIST? HOW I’M THE TERRORIST? WHEN YOU’VE TAKEN MY LAND…WHO’S THE TERRORIST? YOU’RE THE TERRORIST…YOU HAVE TAKEN EVERYTHING I OWN WHILE I’M LIVING IN MY HOMELAND so when will I stop being a terrorist? When you hit me and I turn my other cheek how do u expect me to thank you are the one who harmed I tell you what? You tell me how you want to be down on my knees with my hand tied up my eyes to the ground surrounding by them mousns destroyed familier driven out our children orphaned our freedom chain up you oppress you kill we bruy we’ll remain patient we’ll suppress our pain most importantly you kill we bruy we’ll remain patient we’ll suppress our pain most importantly you fell secure just relax and leave us all the pain you see, our blood is like thet of the dogs? NOT NEVER when dogs die they recive simpaty so our blood is not as valuable as a dogs no my blood is valuable and I will continue to defending myself EVEN IF YOU CALL ME TERRORIST…
Ziarul EXPLOZIV-NEWS este proprietatea exclusiva a SC. INTELL DEFENSE SRL, cu sediul social in Bucuresti, Sos. Mihai Bravu nr. 180, sect. 2, inregistrata la
ONRC cu Codul Unic 27831133 si avand nr. de ordine in Registrul Comertului J40 / 12500 / 2010. Actionar unic si administrator: Simona Ela FICA
Ori găsim un drum, ori facem unul! Fie chiar si aruncand in aer, cu Exploziv, mafia care a ingenuncheat Romania! Va alaturati noua si mergem impreuna spre Lumina, sau ramaneti in intunericul in care v-au aruncat timp de douazeci de ani. Romani, ALEGEREA este a VOASTRA, nu a LOR!
1. Premise: In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 Comandamentul Aviatiei Militare (C.Av.M) si cel la Apararii Antiaeriane a Teritoriului (C.A.A.T), au creat 2 echipe de lupta mixte care coordonau supravegherea si apararea spatiului aerian al Romaniei din punctul sau principal de comanda P.C.P. Prima care a intrat in tura, era compusa din gen. mr. Gheorghe Negosanu – seful de stat major al CAAT, gen. mr. Radu Vlasceanu – seful Trupelor de radiolocatie din CAAT, col. Magdalena Ion – seful Artileriei AA din CAAT (devenit secretar al CSAT sub presedintia Emil Constantinescu), seful Trupelor de rachete AA din CAAT, col. Ivanescu – seful Cercetarii CAAT si col. Budiaci Mircea – inspector-sef responsabil de Aviatia de vanatoare din CAvM. Ambele echipe se subordonau gen. lt. Rus Iosif, comandantul C.Av.M si gen. lt. Mircea Mocanu seful CAAT. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T isi putea exercita actul de conducere atit din sediul C.Av.M & Ap.AA.T de la Baneasa, cit si din punctul de comanda principal ( P.C.P.) amenajat la Balotesti, in imediata apropiere a Bucurestiului. Ambele fiind echipate cu elementele de comanda ale sistemul automatizat ALMAZ -2, de productie sovietica. Rolul lui ALMAZ -2 era unul de interfata necesara monitorizarii componentelor sale aflate in dotarea unitatilor si marilor unitati de aviatie si de aparare A.A. a Teritoriului. Odata cu descoperirea unei tinte aeriene de catre o subunitate de radiolocatie, ALMAZ -2 facea ca informatia sa fie imediat afisata tuturor radarelor de descoperire si dirijare ale aviatiei si rachetelor/artileriei A.A. subordonate. Aceasta operatiune era vitala aviatiei de vinatoare si divizioanelor de lansare inzestrate cu rachete A.A, pentru a-si trece succesiv echipajele si rachetele existente pe rampele de lansare, in starile de pregatire pentru lupta, ce precedau decolarea avioanelor sau lansarea rachetelor. Asadar, chiar daca informatia primara, oferita de unele subunitati de radiolocatie care deserveau nemijlocit fiecare regiment de aviatie si fiecare divizion ( baterie ) de rachete A.A., nu indicau existenta vreunei tinte aeriene, totusi sistemul automatizat de conducere o introducea, via P.C. Principal sau sediul C.Av.M & Ap.AA.T . Interfata ALMAZ asigura la nivelul tactic, conectarea in retea a fiecarui regiment de aviatie vinatoare, unitate ( subunitate ) R.A.A. sau artilerie A.A., unitate ( subunitate ) radar printr-o componenta esentiala numita VOZDUH 1M. Acesta era in fapt un computer integrator a carui memorie inmagazina mai intii toate tintele aeriene introduse si repartizate pe unitati si mari unitati de catre Comandamentul Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului de la displayul comandantului acestei categorii de forte armate. Apoi fiecare componenta VOZDUH 1M, instalata la regimentele de aviatie vinatoare extrapola traiectoria tintelor repartizate, facind calculele de navigatie tactica pentru stabilirea aliniamentelor de introducere in lupta, pentru fiecare avion de vinatoare disponibil in serviciul de lupta. Dupa decolarea avionului de vinatoare, incepea dirijarea acestuia instrumentala, utilizind un echipament distinct ( sistemul de calcul CASCAD APN-1) existent si el in Punctul de Comanda al unitatii de aviatie vinatoare ) cu scopul introducerii acestuia pe aliniamentul de interceptare al tintei aeriene repartizate. Acelasi lucru se intimpla si cu fiecare racheta A.A. lansata, la P.C. al divizionului de rachete AA existind un sistem de calcul al traiectoriei similar lui CASCAD. Transmiterea comenzilor de dirijare a avionului de vinatoare era realizata printr-o linie de date imposibil de bruiat numita LAZUR-ARL. Prin aceasta linie de date erau transmise neintrerupt la bordul avionului de vinatoare viteza adevarata si numarul Mach, pe care pilotul trebuia sa o asigure, inaltimea de zbor, afisa distanta fata de tinta si alte elemente de navigatie tactica. Odata introdus in lupta pe aliniamentul de interceptare, pilotul avionului de vinatoare trebuia sa descopere tinta, s-o identifice ca fiind inamica si sa o incadreze folosind radarul sau aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bord. Rachetele A.A. erau dirijate de calculator pina in apropierea tintei, la distanta la care intra in parametrii focosul de proximitate al acestora. Radarul, aparatura optica/ infrarosu de conducere a focului de la bordul avionului si focosul de proximitate al rachetei aer-aer functionau in mod autonom. Nefiind prevazute cu componenta VOZDUH 1M ca rachetele AA si artileria AA, nu inmagazinau tintele introduse de seful Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului prin intermediul interfatei ALMAZ – 2. Acest amanunt explica faptul ca niciunul din cei peste 60 de pilotii decolati la interceptare incepind cu noaptea de 23 decembrie 1989, nu a descoperit tintele pe ecranele radar de bord si nici nu a raportat vreun contact vizual cu tintele aeriene pe care ar fi trebuit sa le combata. 2. Razboiului radio-electronic din 1989 : Razboiul radio-electronic, a inceput pe 22 decembrie 1989, la ora 17:28, cind aceasta prima echipa de lupta era in tura si se intuneca, astfel incit cercetarea spatiului aerian cu dispozitivele optice era inoperanta. Mai intii 10-15 tintele aeriene evoluind cu viteza mica, la joasa altitudine, au aparut pe radare, in interiorul teritoriului maghiar, in apropierea granitei cu Romania. Dupa 30-50 de minute, tinte similare au aparut si in apropierea granitei cu Bulgaria si celei cu URSS. Manevrele acestor tinte erau identice, constind in ridicarea in aer, apoi constituirea mai multor formatii de lupta care apoi zburau in zone de serviciu in aer bine, delimitate din apropierea granitei cu Romania pentru ca in final sa dispara brusc de pe ecranele radar. Intrucit aceste manevre i-au sugerat un atac pe mai multe directii spre interiorul Romaniei, respectiv inceputul unei interventii aeropurtate, care preceda atacul terestru, prima masura luata de generalul Negosanu, seful echipei de lupta a C.Av.M & Ap.AA.T, a fost contactarea sefilor fortelor aeriene din tarile vecine, care au infirmat orice activitate de zbor in apropierea granitelor cu Romania. A doua masura ordonata a fost inchiderea spatiului aerian pentru aeronave, inclusiv pentru cursele civile. Pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul Romaniei. Incepind cu ora 19:00 pe radarele CAAT au reaparut tintele, numai ca de data aceasta, ele au patruns in spatiul aerian romanesc dinspre Ungaria, pe mai multe directii, una dintre acestea fiind orasul Timisoara. Trebuie facuta precizarea ca la acea data, la Timisoara se afla comandamentul unei divizii de aparare AA, care avea in responsabilitate jumatatea de vest a spatiului aerian al Romaniei. Cea de-a treia masura luata de gen. mr. Negosanu, din punctul de comanda principal al C.Av.M & Ap.AA.T, a fost sa ordone diviziei AA de la Timisoara, sa execute foc de baraj asupra tintelor aeriene, intrate in zonele de foc ale regimentului 17 rachete AA de la Resita si a divizioanelor artileriei AA subordonate. Rezultatul primei salve de tragere a fost zero, tintele continuindu-si nestingherite traiectul in adincimea teritoriului romanesc. Citeva luni mai tirziu, MApN de comun acord cu Parchetul Militar, a expus ca proba materiala a razboiul radio-electronic, resturile unui balon meteorologic, prevazut cu un reflector poliedric ( un schelet de lemn invelit in foita de staniol ), menit sa induca radarele in eroare, prin reflectarea undelor electromagnetice emise de statiile de radio¬¬locatie. Pe cutia de lemn gasita in apropiere de Timisoara, era inscriptionat in limba rusa "fabricat în URSS". Ceea ce a ascuns MApN, e faptul ca acel balon fusese in inzestrarea sa, in perioada 1950-1968 fiind importat din URSS, intrucit acesta era furnizorul nostru unic de tehnica militara la vremea aceea si ca in 1989 nu-l mai folosea nimeni. Imediat dupa iesirea din zona de foc ale divizioanelor de artilerie AA din Banat, din grupul compact de tinte care evoluau initial pe directia sud-est, s-a desprins sub-grupul Transilvania care a inceput sa se deplaseze pe directia nord-est. El a fost luat in primire de regimentul 15 rachete AA de la Hunedoara inzestrat cu S-75 Volhov si care a primit ordin de lansare. In apropiere de Alba Iulia, in jurul orei 21:00 grupul de tinte ramas intact, a intrat in zona de foc a altui divizion de artilerie AA. Nici focul executat de acesta n-a condus la doborirea vreunei tinte, sub-grupul mai sus-amintit ajungind in apropiere de orasul Tirgu Mures, de unde a disparut subit de pe radar inainte de ora 22:00. De mentionat ca la Tirgu Mures era comandamentul Diviziei 6 Tancuri, cea mai puternica mare unitate a Armatei a 4-a "Transilvania". Tragind concluzia ca formatia de elicoptere agresoare ar fi disparut de pe radar intrucit a aterizat si a lasat desantul aerian la sol, la una din fostele case de vinatoare ale lui Ceausescu, gen. mr. Negosanu a raportat situatia la gen. lt. Mocanu, seful CAAT, acesta cerind Comandamentului Trupelor de Uscat, ca divizia 6 tancuri sa trimita acolo o unitate de interventie. Grupul principal de tinte si-a continuat deplasarea spre sud-est survolind masivul Retezat in jurul orelor 21:00, de unde si-a schimbat o vreme directia zburind spre est. De pe aliniamentul pasului Vulcan, in apropiere de localitatea Petrosani, un sub-grup de tinte ( Oltenia ) s-a desprins de grupul principal, urmind cursul spre sud, pe valea riului Jiul catre Craiova. De mentionat ca la Craiova era comandamentul Armatei a 3-a care avea ca zona de responsabilitate Banatul si Oltenia. Tot la Craiova avea comandamentul si Divizia 2 Mecanizata, subordonata Armatei a 3-a. Din acest motiv, la marginea Craiovei era dispus regimentul 51 rachete AA/KUB, care in jurul orei 22:00 a deschis focul impotriva tintelor aeriene, fara a dobori nimic. De remarcat faptul ca in cazul rachetelor KUB, motorul lor nu porneste doar cind comandantul bateriei da comanda de lansare, mai e nevoie si ca pe ecranul radar de dirijare sa existe semnalul electronic al unei tinte aeriene reale. Pe aliniamentul Turnu Rosu-Cozia, alte 2 sub-grupuri de tinte ( Muntenia si Arges ) s-au desprins din grupul principal, unul continuind deplasarea spre sud pe valea riului Oltul, altul zburind pe directia sud-est, urmind traiectul Curtea de Arges, Pitesti, Bucuresti. Sub-grupul Oltenia a disparut de pe radar timp de 30 de minute, in zona Resca, in apropierea altei cabane de vinatoare a lui Ceausescu. Cunoscind raza de actiune a tuturor elicopterelor din tratatul de la Varsovia, gen. Negosanu a tras concluzia ca ar fi vorba de o escala pentru realimentarea cu carburant. Numai ca el a reaparut ulterior si si-a continuat nestingherit traiectul spre sud. Al doilea sub-grup de tinte a disparut de pe radar in jurul orei 02:00, la sud de Bucuresti, dupa ce in prealabil asupra sa a deschis focul un divizion al regimentului 4 Ra.A. de la Ploiesti si divizionul 3 rachete AA de la Boteni apartinind brigazii 1 rachete, ambele inzestrate cu S-75 Volhov. In total, 50 de rachete AA de diferite tipuri si citeva zeci de mii de proiectile de artilerie AA de diferite calibre, au fost lansate în noaptea de 22/23 decembrie 1989 de CAAT, asupra tintelor descoperite cu mijloacele de radiolocatie. Ultimele coordonate de pozitie ale grupurilor de tinte au fost inregistrate si transmise trupelor de uscat. La fata locului au fost dirijati militarii pe transportoare blindate, apartinind trupelor de uscat, pregatiti sa duca lupta si sa captureze echipajele si desantul aerian agresor. Numai ca militarii nu au gasit nici o urma de aeronava. Cu totii ne amintim imaginile transmise de TVR in seara de 22 decembrie 1989, cind generalul Stefan Gusa, seful Marelui Stat Major, vorbea la telefon cu generalul Mircea Mocanu, seful CAAT. Acesta ii raporta ca doborise 8 elicoptere si ca acestea nu decolasera din afara granitelor ci de pe piste subterane, de care armata nu stiuse pina atunci. Circa 1.300 de tinte aeriene cu caracteristici de zbor asemănătoare elicopterelor au fost depistate si urmarite pe radar de CAAT. 3. Marina militara saboteaza "lovilutia" : Simultan cu grupul de tinte aparut la granita de vest, pe ecranele radar a mai aparut un alt grup de tinte aeriene, pornit din marea Neagra, din afara apelor teritoriale romanesti. Acest grup survola spatiul aerian al Dobrogei, trecea peste fluviul Dunarea pe la Giurgeni-Vadu Oii, facea viraj de 180 de grade la verticala Sloboziei, dupa care se intorcea in marea Neagra si pentru un timp disparea, ca si cind ar fi aterizat la bordul unei nave maritime de tip portelicopter. Pentru ca ulterior sa reia acelasi traiect. Coordonatele presupusului portelicopter au fost transmise Comandamentului marinei militare, caruia Marele Stat Major i-a repartizat lovirea obiectivului. Marinarii au verificat autorizatiile pe ruta maritima care corespundeau coordonatelor tintei si si-au dat seama de faptul ca la acel moment in zona se gasea un vas comercial sovietic, ale carui dimensiuni nu-i permitea sa ia la bord nici macar un elicopter. Asa ca au refuzat sa trimita nave de lupta inarmate cu rachete pentru a lovi obiectivul. 4. Cine a realizat razboiul radio-electronic : In cadrul aplicatiilor desfasurate incepind cu anul 1986, introducerea tintelor de catre comandament ( C.Av.M & Ap.AA.T ), prin sistemul automatizat ALMAZ, constituia un procedeu utilizat curent, in vederea verificarii capacitatii combative a trupelor, care nu implica consumuri de munitie, carburanti si resursa de aviatie. Proiectanctul sovietic a creat suplimentar o schema de blocaj a lansarii accidentale de pe rampa a rachetelor A.A. Astfel, in absenta unei tinte aeriene primare descoperite de radarul de urmarire al bateriei sau divizionului R.A.A. si identificate in prealabil ca fiind inamica, nu se putea deschide focul. Singura varianta de inselare a blocajului de lansare a rachetei AA o constiuia transferul unei tinte aeriene, considerate ca descoperita in prealabil de alta subunitate radar si transmisa prin linia de date, cu toate coordonatele sale, catre esalonul superior. Spre deosebire de acesta, comandantul Aviatiei si Apararii AA apasa pe un singur buton si ALMAZ – 2 facea instantaneu transferul datelor tintei catre divizionul dorit si in maxim 5 secunde racheta AA era lansata practic “in orb”. Concret aplicatia C.Av.M & Ap.AA.T din vara anului 1989 a avut ca tema : "verificarea capacitatii de reactie a unitatilor subordonate in conditiile unei operatii de desant aerian executat de agresor cu elicoptere care zboara pe cit posibil sub zona de acoperire a radarului, in zonele de operatii Vest, Sud si Sud-Est". P.C.P. al C.Av.M & Ap.AA.T si-a dat seama dupa primele 2-3 ore despre existenta unui puternic bruiaj considerat ca fiind provocat de generatoare externe, care inducea tinte false. Surprinzator, dat tocmai acesta a interzis unitatilor subordonate folosirea singurului echipament de contracarare existent ( VP-15, conjugat cu componenta VOZDUH 1M ). VP-15 calcula, prin metoda triangulatiei, coordonatele tintei aeriene generatoare de bruiaj, prin receptia emisiei acesteia de catre 2-3 receptoare in banda larga de frecventa. Rezulta urmarirea cu maxima precizie a evolutiei generatoarelor de bruiaj si eliminarea lor ca tinte. VP-15 exista in inzestrarea P.C. Diviziei de Aparare AA si cu un esalon mai jos, pina la P.C. al batalionului de radiolocatie, P.C. al divizionului de rachete AA si P.C. al regimentului de aviatie vinatoare. Daca cineva ar fi folosit aceasta aparatura si-ar fi dat seama ca IP celui care introducea tintele era chiar cel al conducerii C.Av.M & Ap.AA.T. In lunile iunie-august 1989, operatorii companiilor radiotehnice din Banat, de la Sulina, Bobocu si Bacau, aflate in subordinea C.Av.M & Ap.AA.T. au receptionat semnalele unor aparate fara programare de zbor, pe care le-au calificat drept tinte neidentificate. Aceste tinte apareau numai noaptea, brusc ca si cind ar fi decolat de nicaieri, evoluind cu viteza mica la inaltimi de 500-1.000 m. 5. Consecinte criminale ale razboiului radio-electronic : Din dispozitia gen. Negosanu, pe 22 decembrie 1989 de la orele 19:00 nici o aeronava militara sau civila nu mai era autorizata sa decoleze de pe teritoriul Romaniei. Prin urmare avioanele de vinatoare-interceptare, cele mai apte sa atace o tinta aeriena, n-au fost decolate in noaptea de 22/23 decembrie. In schimb, mai multe elicopterele au primit misiuni de zbor din categoria intrebuintare in lupta, direct de la gen. Iosif Rus, comandantul C.Av.M & Ap.AA.T, desi anterior interzisese orice zbor. Trebuie stiut ca planificarea unui zbor al unei aeronave militare, considerat intrebuintare in lupta, precum cel al elicopterelor militare din decembrie 1989, urma un algoritm obligatoriu. Conducerea C.Av.M & Ap.AA.T. fiind responsabila de planificarea si coordonarea tuturor zborurilor aeronavelor militare si civile, in spatiul aerian al Romaniei. Prin urmare, C.Av.M & Ap.AA.T raspundea si de instiintarea celorlaltor categorii de forte armate (unitatile apartinind trupelor de uscat si marinei militare), despre situatia aeriana existenta. Informatiile acestea fiind necesare pentru asigurarea securitatii zborurilor aeronavelor proprii. Mai mult decit atit, dreptul de a da ordinul de deschidere a focului de nimicire, aparitine comandantului C.Av.M & Ap.AA.T sau inlocuitorului legal al acestuia. Comandantul C.Av.M & Ap.AA.T poate da un astfel de ordin, in cazul unei aeronave militare, careia i-a repartizat tot el o misiune de intrebuintare in lupta, doar daca e nebun sau daca urmareste sa-i omoare pe proprii sai subordonati. Sa ne reamintim citeva astfel de situatii bizare, petrecute in decembrie 1989 care au fost privite dintr-o perspectiva aiuristica, de catre comisiile parlamentare si de catre procurorii militari. Pe 23 decembrie, orele 11:30 Valentin Voicila, seful Comitetului Revolutionar Arad l-a informat pe omologul sau de la Deva ca generalii Nuta si Mihalea se aflau in rapidul Pannonia 22, in drum spre Bucuresti, fiind transmise si vagonul si numerele locurilor pe care erau asezati cei doi. Cei 2 au fost arestati in gara CFR Deva, detinuti citeva ore in UM 01719-Deva, de unde generalul Nicolae Militaru ( ministrul Apararii ) a decis transportarea lor la Bucuresti cu elicopterul. In acest scop a fost destinat elicopterul IAR-330 nr. 72 de la regimentul 58 Elicoptere de la Sibiu, avand un echipaj format din : mr. Nicolae Tudor, pilot, cpt. Victor Motica, secund pilot si m.m. Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Elicopterul a decolat de la Deva in jurul orei 19:40, in zbor comunicindu-se echipajului sa se deplaseze pe cursul riului Mures pina la Alba Iulia si de acolo sa se indrepte spre Sibiu, unde urma sa si aterizeze. In acelasi timp, gen. Ion Hortopan a alertat unitatile din garnizoana Alba Iulia, militarii primind ordin sa doboare toate aparatele de zbor ce se apropie de oras, deoarece ar fi fost vorba de „teroristi". La citeva minute dupa ce elicopterul a survolat UM 01496-pontonieri, asupra sa au fost trase citeva rafale scurte, de 3-5 gloante, de la sol. Atins de 12 proiectile calibru 7,62 mm, instalatia de alimentare cu combustibil si cea a comanzii hidraulice a fost avariata, elicopterul luind foc in aer si s-a prabusindu-se. 6. Complicitatea procurorului militar Ilie BOTOS la CRIMA : Ancheta condusa de procurorul militar Ilie Botos s-a incheiat in 1994 cu neinceperea urmaririi penale, un an mai tirziu Sectia Parchetelor Militare inchizind definitiv acest dosar, considerand ca totul a fost un accident. In ziua de 24 decembrie 1989, la ora 07:30 echipajele elicopterelor nr. 82 si 89 apartinind Regimentului 59 Elicoptere- Tuzla, au primit misiunea de cercetarea aeriana si vinatoarea libera, in conditii de interdictie a utilizarii statiei radio, in zona Adamclisi-Ioan Corvin, unde a fost semnalata de radar prezenta unui elicopter neidentificat. La ora 08:05 au decolat în formatie si dupa o patrulare de 30 minute, fara a se constata ceva suspect, pilotii celor 2 elicoptere au luat decizia sa ia inaltime si se intoarca la baza. Dupa ce a trecut deasupra unui deal, echipajul elicopterului nr. 82, a auzit o explozie si a avut senzatia că se trage asupra lui. Incercind imediat sa ia legatura radio cu echipajul elicopterului nr. 89, aflat în spatele dealului, acesta n-a raspuns. In schimb, la sol a aparut un incendiu si apropiindu-se de acel loc s-a putut identifica elicopterul cu nr. 89, care ardea. Echipajul elicopterului nr. 89, era format din: lt.col. Serghei Eftimie - pilot 43 ani; cpt. Enache Mihai - pilot secund, 37 ani; m.m. Deleanu Gheorghe, 38 ani si m.m. Petrea Stefan, 35 ani. Elicopterul a fost doborit de catre o racheta. KUB lansata asupra sa, de divizion AA de la Medgidia ( ramasitele acesteia fiind depozitate la regimentul 86 de la Fetesti ). Si acest caz a fost considerat de Parchetul Militar un accident, el nefiind anchetat niciodata. Pe 28 decembrie 1989, echipajul aeronavei AN-24 al companiei TAROM compus din Chifor Ioan (38 ani), pilot comandat, Valter Jurcovan (31 de ani), copilot, Moldoveanu Mihai (35 ani), instructor de zbor, Marghidan Elena (35 ani), însoţitoare de bord, Petre Banică (41 ani), insoţitor de bord si Cirstea Gilu (33 ani), mecanic de bord a decolat de la Otopeni, cu destinatia Belgrad. Cursa charter fusese ceruta de noua conducere FSN din nevoia de a aduce din Iugoslavia singe pentru ranitii din revolutie. In avion se mai afla si Ian Henry Perry ( 24 de ani ) fotoreporter la ziarul britanic Sunday Times. De la Belgrad, Perry urma să ia alt avion, pentru Londra. Avea asupra sa casete video filmate timpul Revolutiei în sediul CC, dar si filme realizate în Bucureşti de mai multi corespondenti occidentali. La scurt timp după decolare, la 55 km sud-vest de Bucuresti, avionul a fost doborat de o racheta AA. Epava avionului a fost gasita in pădurea Malinoasa in apropierea comunei Visina din judetul Dimbovita. Alt elicopter IAR-330 Puma, apartinind regimentului 61 de la Boteni, a fost doborit tot in noaptea de 22/23 decembrie 1989, in timp ce decola de pe aerodrom pentru a transporta munitie destinata parasutistilor de la TVR. Se presupune ca de catre o racheta SA-3, lansata de divizionul AA care-i asigura protectia. Echipajul a reusit sa scape cu viata. Comandamentul Aviatiei Militare, din ordinul gen. mr. Iosif Rus, a ordonat in 23 decembrie 1989 ca 3 elicoptere, tip IAR 330 - Puma, de la UM 01901 Boteni, sa bombardeze cu proiectile reactive cimitirul Ghencea, pe motiv ca acesta ar adaposti „trupe de teroristi”. Anterior, acelasi ordin fusese dat regimentului 57 aviatie, inzestrat cu avioane MIG 23 inarmate cu tunuri si bombe de 250 kg. Pilotii MIG-urilor au constat ca cimitirul e plin de lume si au refuzat sa lanseze bombele in multime, intorcandu-se pe baza din Kogalniceanu. In jurul orelor 10:30 elicopterul IAR 330 nr. 87, cu echipajul format din maior Militar Mircea, capitan Iordache Constantin si maistru militar Tirna Florica, la cateva minute dupa decolare, a luat legatura radio cu Punctul de Coordonare al Comandamentului Aviatiei Militare de unde comandantul aviatiei militare i a transmis personal ordinul care specifica obiectivul asupra caruia trebuia sa actioneze. Obiectivul indicat a fost Cimitirul Militar Ghencea unde trebuia sa execute foc intrucat acolo se gaseau transportoare teroriste ( care s-au dovedit TAB-uri ale unei unitati militare din Focsani, introdusi la ordin in dispozitivul de aparare al sediului Ministerului Apararii Nationale fiind la rindul lor intoxicati ca vor fi atacati de elicoptere de teroristi si au ripostat cu foc de mitraliere). Categoria de armament indicata a fost PRND ( proiectile reactive nedirijate) cal. 57 mm, din directia nord-est ( conform ordinului primit, dinspre MApN spre cimitir ), inaltimea de intrare la atac a fost 700 m. Dupa prima intrare asupra obiectivului cind a executat foc cu PRND, pilotului i s-a ordonat sa intre a 2-a oara la atac, din aceeasi directie si aceeasi inaltime. La intrarea pe obiectiv, s-a deschis focul cu munitie de 12,7 mm si 7,62 mm asupra elicopterului, atat din curtea MApN, cat si din zona cimitirului. Dupa degajare, mecanicul de bord a fost lovit in cap de un glonte de 7,62 mm si a ramas cu infirmitate permamenta. In plus a mai fost avariata instalatia de ungere, rezervoarele de combustibil, rotile de la jamba dreapta si celula elicopterului. Rezolutia din 08.11.1994, emisa de procurorul maior magistrat Gheorghe Oancea in dosarul 867/P/1991 al Sectiei Parchetelor Militare a inchis dosarul pe motiv de „eroare de fapt”.
Aceasta nota face parte dintr-un dosar musamalizat intre timp, in care invinuitul Popa Ioan Florentin, general, era cercetat penal, intrucat printr-o firma din Ungaria a fiicei sale, a incasat un comision de 5 milioane de dolari de la un singur contract de armament. Declansarea anchetei penale a survenit odata cu pierderea alegerilor din toamna lui 1996 de catre actualul PSD si inlocuirea lui Popa Florentin de la conducerea Departamentului Inzestrarii MApN cu gral. mr. ing. Dan Zaharia. Salvatorul acestuia a fost nimeni altul decit Calin Popescu-Tariceanu ( PNL ), desemnat ministru al Industriei si Comertului in cabinetul Ciorbea. Ca sa nu mai existe dubii, gralul. ing. Popa Florentin, este numit de Tariceanu secretar de stat, responsabil de industria de aparare in ministerul Industriei si Comertului. Prin intermediul penelistului Eugen Nicolaescu ( ulterior ministru al Sanatatii in cabinetul Tariceanu, in perioada 2005 - 2008 ) directorul general al Regiei Autonome Ratmil ( uzinele de armament apartinind ministerul Industriei si Comertului ), Popa Florentin reia si el colaborarea cu traficantul international de arme Simon Naor ( cel pe care Nicoleaescu il cunostea tot de atitia ani ca si Popa Florentin ). Referitor la generalul de divizie dr. ing. POPA FLORENTIN, pe timpul cat a indeplinit functia de secretar de stat si sef al Departamentului Inzestrarii Armatei, se retin urmatoarele date si informatii : 1. Prin mijloace si metode specifice s-a confirmat faptul ca secretarul de stat si sef al Departamentului Inzestrarii Armatei, gral. div. POPA FLORENTIN, s-a implicat in unele tranzactii cu armament si munitie ce au fost efectuate prin intermediul ROMTEHNICA. Astfel, folosind un grup de ofiteri, apreciati ca fiind de incredere, din care faceau parte mr. NOROCEL MIHAI, adjutantul secretarului de stat si principalul intermediar (trecut in rezerva prin demisie in 1997), maior BRATILOVEANU GIGEL (trecut in rezerva prin demisie in 1997) si mr. ALEXIU OCTAVIAN (actualmente ofiter in Romtehnica), pe atunci ofiteri in R.A. ROMTEHNICA, a derulat o serie de contracte cu cetateanul israelian SHIMON NAOR, pe spatiul arab, contracte care in majoritate au fost insotite de diverse sume in valuta, drept comisioane nominalizate. 2. Astfel, la majoritatea tratativelor si operatiilor comerciale, inclusiv incarcarea produselor in Baza 90 Transport Aerian, derulate cu firmele cetateanului israelian sus-mentionat, a fost semnalata prezenta mr. NOROCEL MIHAI, ca reprezentant al generalului POPA FLORENTIN, desi atributiile si competentele functiei nu ii impuneau acest lucru. 3. Este demn de mentionat ca in data de 9 august 1995, pe timpul derularii unei operatiuni de incarcare in Baza 90 Transport Aerian, la plata efectuata de SHIMON NAOR, mr. NOROCEL MIHAI si mr. ALEXIU OCTAVIAN, care au numarat singuri banii intr-o incapere, au constatat lipsa "subita" a 10.000 marci, aspect contestat initial de cetateanul israelian care, ulterior, a completat suma lipsa. Din verificarile specifice efectuate a reiesit cu certitudine ca cei doi ofiteri nu erau straini de aceasta "lipsa" a banilor. 4. Totodata, se detin informatii certe conform carora in perioada 1995-1996 s-au stabilit o serie de contacte personale intre secretarul de stat si sef al Departamentului Inzestrarii Armatei si o serie de persoane cunoscute ca oameni de afaceri in domeniul exportului de armament si munitii, patroni ai unor societati comerciale cu capital privat, astfel: GAVRILA VALEAN si TEODOR ILIES, fosti ofiteri ai Directiei de Informatii Externe, care isi desfasurau activitatea la SC ALIIANCECOOP, CONSTANTINESCU CRISTIAN, patron la firma GETEX, FLOREA ALFREDO, patron al SC HUNTER VIP, ION MIHALACHE si fiul acestuia, ION CRISTIAN, asociati la firma SC SINCA SRL, CEZAR GENOIU, patronul firmei PROTGUARD, firme care au intermediat o serie de contracte derulate in acea perioada. Totodata, gral D. POPA FLORENTIN se afla in relatii deosebit de stranse cu fostul prim-adjunct al directorului Serviciului de Informatii Externe, gral CONSTANTIN SILINESCU, care recomanda" diferite persoane, patroni ai unor societati comerciale, pentru a le fi facilitata derularea unor operatuni de export cu produse speciale. 5. Se detin date certe potrivit carora in 1994 cetateanul israelian SHIMON NAOR a inmanat un plic continand 40.000 $ colonelului (rez.) TOMA ANTON, fost director general al Romtehnica, care a fost solicitat de mr. (rez.) NOROCEL MIHAI. Plicul continand suma respectiva a fost inmanat in aceeasi zi adjutantului gral D. POPA FLORENTIN, necunoscandu-se de catre directorul general al Romtehnica destinatia acestora. Potrivit afirmatiilor lui SHIMON NAOR, suma ar fi fost destinata achitarii unor "datorii ale Romtehnica", aspect insa necunoscut de Directorul general. 6. Din cele afirmate de SHIMON NAOR, pentru fiecare livrare de armament si munitie efectuata (numai in Azerbaidjan au fost efectuate 38 de transporturi cu curse charter, precum si in Croatia) i s-a impus plata unui comision, peste valorile inscrise in facturi, de circa 40-50.000 $, ce ar fi avut ca destinatie "acoperirea unor necesitati ale Ministerului Apararii Nationale, precum si asigurarea unor fonduri pentru partid". Atat cetateanul israelian, cat si fostul sau partener roman, numitul ENE ZAHARIA, au afirmat ca sumele erau solicitate de mr. NOROCEL MIHAI din partea generalului de divizie POPA FLORENTIN, in conditii de conspirativitate, pentru a asigura stricta confidentialitate a celor convenite. In cadrul unei discutii purtate, la nivelul anului 1996, de catre fostul sef al Directiei de Contraspionaj a Ministerului Apararii Nationale cu generalul de divizie POPA FLORENTIN, a surprins vehementa cu care acesta a luat apararea adjutantului sau, argumentand ca sumele mari de bani pe care acesta le manuie provin dintr-o tranzactie imobiliara pe care a efectuat-o, fapt insa nereal. Spre exemplificare, se poate arata ca numai in ziua de 13 mai 1995 maiorul NOROCEL MIHAI a pierdut la ruleta de la Hotelul SOFITEL suma de 2.700 $, suma peste posibilitatile financiare normale ale acestuia. 8. Ca urmare a faptului ca afacerile initiate cu cetateanul israelian SHIMON NAOR, ca si cu alti intermediari erau de notorietate la nivelul departamentului, catre sfarsitul anului 1996 gral. D. POPA FLORENTIN a ordonat intreruperea oricaror relatii cu acestia. Drept urmare, la inceputul anului 1997 SHIMON NAOR a intreprins demersuri pentru continuarea relatiilor cu Romtehnica, prilej cu care a dezvaluit o parte din "subteranele" afacerilor derulate cu conducerea din acea perioada a Departamentului Inzestrarii Armatei. 9. Dupa eliberarea din functia de secretar de stat si sef al Departamentului Inzestrarii Armatei si numirea sa ca secretar general al Ministerului Industriilor si Comertului, datele detinute atesta ca se intreprind demersuri pentru ca agentii economici cu productia militara din subordinea Ministerului Apararii Nationale, respectiv actuala structura a Regiei Autonome ARSENALUL ARMATEI, sa fie supusi unui asa-zis proces de reforma, in fapt intentionandu-se crearea unui monopol asupra intregii industrii de aparare a Romaniei.
Tânăra familie autohtonă a organizatorilor de jocuri de noroc a fost marcată la începutul lui 2010 de cea mai puternică explozie internă a domeniului de până acum. După o amplă investigaţie jurnalistică, EXPLOZIV-NEWS publică în exclusivitate, radiografia completă a “războiului nevăzut” ce are loc în prezent în culisele cazinourilor din România. Puţin transparentă şi greu accesibilă, lumea jocurilor de noroc a deschis casieria lui 2010 cu o tranzacţie de mari proporţii. Controversele au fost declanşate de zvonul potrivit căruia două case de pariuri celebre îşi vor schimba proprietarul. Toate drumurile duc la Moscova. DA CLIC PE TITLU SI CITESTE CONTINUAREA:
Traficul cu arme, ACOPERIT de “traficul cu tigari”. "Tigareta 2" a fost in sine, o banala livrare de armament, dintr-un lung sir de astfel de operatiuni executate de serviciile speciale romanesti. Cum utilizatorul final al armelor era o entitate non-statala care era sub embargou si transportul a cazut in mainile autoritatilor africane, serviciile, armata, politia, justitia din Romania s-au pus pe facaturi. Gogoasa data presei credule si nespecializate in investigare si investigatii militare din Romania de catre traficantii din SRI, SIE si DGIA: La data de 16 aprilie 1998, pe Aeroportul Otopeni a aterizat un avion IL-76 gol, care a fost incarcat cu arme pe platforma militara si si-a continuat drumul. Armele apartineau Romtehnica, intermediar fiind lt.col. (r) israelian Shimon Naor. Avionul era operat de compania bulgareasca Air Sofia, condusa de spionul SIE Rumen Draganov, coordonat direct de catre gen. Ioan Talpes, amabasadorul Romaniei la Sofia (si fost director al SIE). De altfel, Air Sofia n-a transportat niciodata tigari, in schimb, in 1997, avioane australiene de lupta interceptasera o aeronava AN-124, operata de compania bulgara care survola apele teritoriale ale Australiei, avand ca aeroport de destinatie Jackson din Port Moresby, capitala statului Papua Noua Guinee, tara supusa embargoului ONU. Prin aeroporturile din Port Moresby Wewack, compania Air Sofia derula un adevarat pod aerian, utilizand atat AN-12, cat si IL-76 si AN-124, de inchirierea carora se ocupa nimeni altul decat Viktor Bout. Unul dintre facsimilele intrate in posesia noastra, datat 24 februarie 1997, demonstra livrarea unei incarcaturi cargo de 100 tone de arme, destinata mercenarilor colonelului Tim Spicer care luptau in Papua-Noua Guinee. La o saptamåna dupa decolarea avionului Il-76 de la Otopeni, a avut loc inscenarea “flagrantului” pus la cale de SRI, ramas in anale sub numele Tigareta 2, in care marfa sechestrata de UM 0215 la Eforie a fost scoasa din depozitul D.G.V. si plasata intr-un depozit de la Buftea, ca sa creeze aparenta infractiunii de contrabanda cu tigari. (NOTA REDACTIEI: Elementul cheie al inscenarii operatiunii "Tigareta 2", care s-a dorit a fi trecut sub tacere, s-a consumat pe 14 martie 1998 cind maiorul David de la UM 0215 (“Doi s-un sfert”, actuala DGIPI) Constanta retinea la Eforie doua TIR-uri cu tigari, sosite pe mare la Agigea si le preda sigilate Directiei Generale a Vamilor. Importatorul marfii era firma acoperita “Business Woman” a Brigazii Antiterorism a SRI. Proprietarul in acte al firmei era sirian Jamal Al Atm, avindu-l ca partener pe gl.mr. (r) MApN Gheorghe Florica, fost sef al Garzii Financiare . Administratorul firmei si creierul contrabandei cu tigari era colonelul activ al SRI George Dumitrescu (legitimat cu B.I. seria DM nr. 365850) , care-l avea in legatura pe informatorul Al-Atm). Desi SRI a indus ideea ca s-a realizat un flagrant minutios organizat (fostul sef al SRI, Costin Georgescu, afirmind ca, inca din 23.03.1998 , monitoriza pas cu pas, pe toti cei implicati), nici dupa o saptamana de la decolarea avionului DGV nu a reusit recuperarea decat a 2.250 de baxuri de tigari (din 3.000, cat incap in avion si cat au masluit ei in acte) ca sa le incarce in TIR-urile care carasera arme pe 16.04.1998 la Aeroportul Otopeni. "Flagrantul" - de altfel, care nu intra in atributiile SRI - a reprezentat o scuza pentru a acoperi faptul ca era vorba de altceva decat tigari, dar si capacul pus peste operatiunea imediata, stiut fiind ca avionul IL-76 a decolat plin de pe Otopeni Militar. Motiv pentru care EX-presedintele Emil Constantinescu a si dedicat o sedinta a CSAT cazului Tigareta 2, la care i-a convocat pe premierul de atunci, Radu Vasile, Victor Babiuc, ministrul Apararii, Valeriu Stoica, ministrul Justitiei, Dorin Marian, consilier prezidential pentru Aparare, Siguranta Nationala si Ordine Publica, Gavril Dejeu, ministrul de Interne, gen Degeratu, seful Statului Major General al Armatei, Costin Gerogescu, directorul SRI, Alexandru Tanasescu, adjunctul sefului SIE, Elena Zamfirescu, secretar de stat in MAE, col Adam Badea, secretarul CSAT. Potrivit informatiilor furnizate de Nini Sapunaru, ex-director al D.G.Vamiilor, timbrele aplicate pe pachetele de tigari ar fi fost false, codul de pe aceste timbre, 0016GR, apartinind societatii Bussines Woman. Asta cu toate ca adjunctul IGP, gen.bg. Matei, desemnat sa sprijine ancheta, a informat despre rezultatele expertizei solicitate si transmise IGP prin adresa nr. 38336/1998 de catre Camera de Comert si Industrii a Romaniei. Din continutul careia reiesea faptul din ca timbrele de pe pachetele de tigari din cele 2.250 de baxuri considerate ca facand obiectul transportului cu aeronava IL-76, din data de 16.04.1998, erau perfect legale, aveau numarul de inmatriculare J/40/1473 si codul SIRUES 403011971 si au fost comandate la Imprimeria Nationala pe 03.09.1996. El mai mentiona ca aceleasi timbre figurau, o parte (870.000 bucati) ca fiind distruse inca din 1997 de catre sectiunea economica a Ambasadei Romaniei de la Atena (SIE ), o alta parte ca fiind confiscate inca din luna februarie 1998 la Eforie, adica anterior datei de 16.04.1998. Asadar, agenti acoperiti, participanti la traficul cu arme al serviciilor de informatii trebuiau protejati, "Tigareta 2" a fost in sine, o banala livrare de armament, dintr-un lung sir de astfel de operatiuni executate de serviciile speciale romanesti. Cum utilizatorul final al armelor era o entitate non-statala care era sub embargou si transportul a cazut in mainile autoritatilor africane, serviciile, armata, politia, justitia din Romania s-au pus pe facaturi. Codul Vamal si Normele sale de aplicare aprobate prin HG. 626 / 1997, in ceea ce-l priveste pe proprietarul marfii transfera responsabilitatile ocazionate de formalitatile vamale delegatului sau in materie de deservire handling, atunci cind o aeronava efectueaza zboruri comerciale. Si nu aeroportului sau bazei aeriene. Firma de handling responsabila pentru aeronava IL-76 a fost LAR/RAS-patron Dorin Ivascu, (si el ofiter SIE, proprietar al aerodromului privat Tuzla), responsabila pentru incarcarea tuturor avioanelor cu arme la platforma militara a aeroportului Otopeni. Ivascu colabora in baza militara Otopeni cu locotenent-colonelul inginer Cristian Slobozeanu, specialitatea armament, absolvent al Academiei Tehnice Militare, prezent si el la toate transporturile speciale de marfa, avand atributiuni precise in aceste situatii. De la declansarea anchetei organului de cercetare penala si pana la inceperea cercetarii judecatoresti (luna august 1998), au trecut mai putin de patru luni de zile, timp suficient pentru ofiterul Cristian Slobozeanu sa fie trecut in rezerva si scos din tara, "emigrind" in SUA . Firma Ras/Lar a indeplinit partial formalitatile de trecere a frontierei ( pentru echipaj, nu si pentru marfa ) ceea ce indica faptul ca avionul a sosit gol. Altfel, atit HG. 626 / 1997 cit si Regulamentul comun al Reg. Vamale si P.C.T.F. obliga ca dupa scurgerea celor 3 ore de la aterizare, seful Politiei de Frontiera sa cheme directorul firmei RAS/LAR la avion pentru control. Si sa ceara telefonic la briefing/Romatsa si la Turnul de Control / Romatsa sa nu permita depunerea unui nou plan de zbor si nici sa permita pornirea motoarelor pentru decolare. Asadar, daca n-ar fi fost incarcate arme si erau descarcate tigari pe Otopeni, cel care trebuia anchetat era Dorin Ivascu. Dar n-a fost asa. Cronologic, scandalul “TIGARETA 2” a fost declansat de serviciile de informatii in mass-media, miercuri, 23 aprilie 1998, cand doua gazete centrale reproduceau un fax “anonim” in care se vorbea despre faptul ca in seara zilei de 16 aprilie 1998, dintr-un avion IL-76 au fost descarcate 3.000 de baxuri de tigari de contrabanda. A doua zi, joi, 24 aprilie 1998, generalul Bucse Gheorghe s-a prezentat la Baza Aeriana pentru a discuta cu comandantul acesteia, comandor Suciu Ioan, care a fost destituit pe loc si pus la dispozitia Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene, decizia fiind motivata in scris de faptul ca, dupa aprobarea data aeronavei ucrainene IL-76 de a stationa pe breteaua de legatura spre platforma bazei militare, nu a informat despre aceasta esaloanele superioare. Colonelul procuror Arthur Dumitrescu a declarat presei ca, tot pe 24 aprilie, in jurul orei 16.30, i-a sosit, de la Directia Cercetari Penale a IGP, un dosar in care se arata ca s-a dispus inceperea urmaririi penale impotriva lui Dumitru Popescu director al Quick AeroService SRL, care era deja retinut de politisti. Impreuna cu acesta mai fusese retinut si Gabriel Negoescu. Procurorul militar a recunoscut ca in dosar, nu era conturata cu exactitate ilegalitatea transportului, in care au fost implicati Popescu si Negoescu. Ulterior, col. Dumitrescu a explicat ca dosarul pe care n-a specifcat de unde l-a primit, avea doar cateva pagini, in care era schitate vag indicii referitoare la o actiune de contrabanda, insa continea numele si locul de munca al celor care trebuiau cercetati si declarati vinovati. Nu e lipsit de importanta faptul ca procurorul Arthur Dumitrescu, var cu col. SRI George Dumitrescu ( neanchetat vreodat in acest caz ), a fost cel ce i-a cercetat si maltratat pe cei ce manifestasera împotriva regimului comunist la Brasov, la 15 noiembrie 1987. Ca recompensa pentru facatura de ancheta Tigareta 2, la care a participat, procurorul col. Arthur Dumitrescu a primit pe 2 oct.1998 vila din intrarea Moneasa nr. 9 sectorul 1, Bucuresti, compusa din etaj ( 6 camere, 2 WC-uri), parter ( cu alte 3 camere, bucatarie, holuri ), pivnita, boxe si garaj, precum si terenul aferent cladirii. Care apartinuse magistratului Dimiu si a fost nationalizata in baza decretului 92/1950, desi magistratii erau exceptati. Mostenitorii de drept ( Dimiu Constantin Sergiu, Dimiu Dana si Dimiu Irina ) au urmat calea legala a restituirii, judecindu-se imediat dupa revolutie cu Consiliul General al Municipiului Bucuresti.Pe 01.07. 1998, din dispozitia primarului Viorel Lis, directoarea SC Herastrau Nord ( fostul Icral ), Iulia Asaul si sefa biroului locativ le aduc la cunostinta proprietarilor ca institutia a repartizat vila col. Arthur Ricardo Dumitrescu si ca vila a fost vinduta de Dafi chiriasului pe 26 milioane de lei cash, desi stia si Dafi si Arthur Dumitrescu ca pe rolul instantei exista un proces si totul era ilegal. Vineri, 25 aprilie 1998, comandorului Suciu i s-a ordonat sa se prezinte la Parchetul Militar. Sambata, 26 aprilie 1998, comandorul Suciu, imediat ce a ajuns la audieri, fara avocat, a fost arestat. Diversiunea Trutulescu In tot acest timp avea loc o febrila actiune de stergere a urmelor transportului special. Astfel, gen. bg. magistrat Ion Lucescu ( fostul avocat din oficiu al cuplului Ceausescu de la Titgoviste-1989 ) ajutat de o armata de securisti de la DIA si SIE, conducea o asa-zisa ancheta administrativa la baza militara aeriana Otopeni. Pentru a abate atentia si a lucra nestingherite, serviciile, s-au hotarat sa dea o nota de suspans, prin “organizarea” disparitiei misterioase a colonelului Trutulescu. Persoana aleasa pentru acest “rol” intrunea toate conditiile pentru a da credibilitate inscenarii, intrucat era pregatita pentru misiuni de cercetare-diversiune.De altfel, Gheorghe Trutulescu avea, in decembrie 1989, gradul maior si indeplinea functia de sef de Stat Major la UM 01171 Buzau (Batalionul 404 din cadrul Directiei de Informatii a Armatei apartinand de celebrele "Trupe de cercetare-diversiune prin parasutare in spatele frontului inamic"), fiind angrenat in fata sediului MApN, intr-un schimb de focuri cu soldatii din Regimentul de Garda, care asigurau paza Ministerului si care fusesera instiintati ca vor fi atacati de teroristi. Urmarea: patru morti si sapte raniti din randul subordonatilor lui Trutulescu. Dupa arestarea lui Suciu de sambata, 26 aprilie 1998, s-a anuntat si destituirea colonelului Gheorghe Trutulescu din functia de loctiitor al comandantului Sectiunii Asigurare Transport din cadrul SPP. S-a mai amintit ca Trutulescu trebuia sa se prezinte, de fapt, joi, 23.04.1998, la orele 13.00, la procurorul militar Arthur Dumitrescu, pentru declaratii. Cum ofiterul SPP nu s-a aratat la fata nici vineri, a fost dat in urmarire generala. In urma unor informatii conform carora Trutulescu s-ar afla la Predeal sau Brasov, conducerea IPJ Brasov a mobilizat 50 de politisti, care au scotocit, tot weekendul, hotelurile si vilele din Predeal si Brasov, politistii fiind inarmati cu fotografii facute cu Trutulescu cand avea 24 ani. Intr-o garsoniera din Arad, unde se presupune ca Trutulescu a stat o perioada dupa izbucnirea scandalului "Tigareta 2", politistii aradeni “au gasit”, miercuri, 29.04.1998, o caseta video, o geanta diplomat, un pistol SMITH&WESSON, model 4006, seria TFD 0462, Laser Devices, un numar de 198 de cartuse Reminghton de calibrul 40 si o uniforma cu insemnele SPP. Un costum de haine civile si o uniforma SPP, descoperite in garsoniera din Arad, apartineau colonelului Trutulescu. In paralel, agentia de presa Universul, infiintata cu acest prilej de catre omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu si pusa sub coordonarea generalului (r.) Dan Gheorghe (fost sef al Bg. Antitero/SRI), arunca pe piata o noua bomba legata de colonelul Gheorghe Trutulescu. Reporterul special Mihai Ghezea (absolvent cu diploma al scolii de ofiteri de securitate de la Baneasa, promotia 1984), membru in conducerea IBSSA-Romania ( Asociatia Internationala de Escorta si Servicii de Securitate ) s-a aflat alaturi de ofiterul SPP din momentul in care acesta a "disparut" si pana cand garsoniera din Arad a fost luata cu asalt de politisti.Prima pagina a ziarelor a prezentat "senzationalul" film al drumului colonelului Trutulescu alaturi de Mihai Ghezea, de la Bucuresti la Arad, asa cum a fost el fabricat de serviciile de informatii romanesti. Col. Trutulescu Gheorghe a fost retinut, in data de 3 mai 1998, cand, in jurul orelor 12.30 - 13.00, seful IPJ Arad a fost informat telefonic de catre o persoana anonima ca, intr-un apartament din cartierul aradean Aurel Vlaicu, se afla colonelul SPP Gheorghe Trutulescu. Interesant e ca in perioada in care a incercat sa scapa de autoritati, Trutulescu era ghidat prin dispozitii telefonice de la Nicolae Tibichi, ofiter de informatii in cadrul SPP si de la Mugurel Parvulescu, ofiter superior in Directia Informatii Militare. Folkloristii serviciilor i-au mai dat o mana de ajutor colonelului Trutulescu, construindu-i o intreaga activitate infractionala anterioara, care era incompatibila cu statutul de ofiter al armatei romane si care, in mod normal, nu ar fi trecut neobservata de organul contrainformativ. Jamal Al Atm scos din tara de serviciile romanesti dupa patent Omar Hayssam Tot joi, 30.04.1998, directorul SPP, Nicu Anghel, si-a dat demisia.Comisia de Aparare a Senatului a decis sa faca propria ancheta in acest caz. In cursul zilei de sambata, 02.05.1998, Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti a emis patru noi mandate de arestare in afacerea "Tigareta 2", pe numele unor persoane considerate ca avand "un rol decisiv in organizarea transporturilor si desfacerea tigarilor pe teritoriul Romaniei", se arata intr-un comunicat remis presei de Parchetul Militar si de Inspectoratul General al Politiei. Cei patru dati in urmarire internationala erau Jamal Al Atm, nascut in 1968, in Siria, cu resedinta in Bucuresti, Hitam Silim, nascut in Irak, cu resedinta tot in Bucuresti, Gheorghe Florica, fost comisar sef al Garzii Financiare, si Marian Chiata, patronul discotecii "Black&White". Jamal Al Atm, considerat cap al retelei de traficanti cu tigari, a fost scos din tara de catre autoritati inainte ca ancheta sa inceapa, aidoma lui Omar Hayssam. Ultima data cand a fost vazut in Bucuresti, in dimineata de 23.04.1998, Jamal se plimba cu o masina sport marca Mitshubishi, in zona Aviatorilor. A doua zi, 24.04.1998, Jamal a parasit Romania, imbarcandu-se, fara nici o problema, impreuna cu Hitam Silim, Omar Nassr si Fadhel Mohamed, la bordul cursei de Istanbul ROT-15 Tarom, pe sub nasul Politiei de Frontiera de la Otopeni. De la Istanbul, Jamal a ajuns in aceeasi zi in Grecia. Nici macar cand justitia elena a informat autoritatile romane ca il detinea in arest pe Jamal pentru alte fapte, nu s-a invrednicit nimeni sa ceara extradarea sa sau o comisie rogatorie ca sa-l audieze. Protectia lui Jamal functiona inca din 1994 si consta in complicitatea asigurata de persoane influente precum fostul director general al Vamilor - col. Mihai Panzariu, consilierul prezidential - amiral Cico Dumitrescu, fostul ministru de Interne - Doru Ioan Taracila, fostul comisar sef al Garzii Financiare - Gica Danila, generalul SRI - Dumitru Badescu (seful diviziunii C - Contrainformatii Economice) si multi altii. Acest ajutor i-a permis lui Jamal sa preia, intre 1995 – 1997, de la firma PAPASTRATOS din Grecia, cele mai multe tigari de contrabanda existente pe piata din Romania. Jamal Al Atm si-a realizat controlul asupra activitatii de contrabanda prin folosirea de documente vamale false la punctele de vamuire Portul Nou si Portul Vechi Constanta, Zona Libera Agigea si Aeroportul Otopeni ( AIBO ). Numai ca incepand cu vara lui 1997, Jamal a fost avertizat de Dumitrescu de la SRI sa nu mai opereze cu tigari pe AIBO, desi avea o conventie cu aeroportul care expira la sfarsitul lunii decembrie. Motivul a fost suspiciunea manifestata de Valentin Vasilescu, pe atunci seful serviciului Trafic Sol AIBO, cu privire la operarea unor zboruri anterioare ale companiei Acvila Air, efectuate de o aeronava IL-18 inmatriculata in Republica Moldova. Maiorul Teodorescu Ion de la Inspectoratul Politiei Transporturi a primit documentele de la Vasilescu si a constatat cu surprindere ca firma Business Woman nu figura ca solicitase acordarea licentei de import valabila pe anul 1997, astfel incat sa poata derula operatiuni comerciale legale cu tigari. Pentru ca, in 1996, cand societatea a solicitat acordarea unei noi licente, George Dumitrescu a facut mentiunea ca utilizeaza pana la epuizare timbrele (model abrogat prin ordin al MF, la sfarsitul lui 1996) ramase nefolosite in anul precedent, lucru permis de legislatia de atunci. Din acel moment, firma nu a mai facut demersuri pentru o noua licenta si, prin urmare, nu putea importa, nici in 1997, nici in 1998, tigari in Romania. Pentru a efectua importul de tigari, o firma care detine licenta valabila pe acel an solicita autorizarea fiecarui import. Potrivit legii, firma care doreste sa importe este obligata sa prezinte Ministerului Finantelor contractul incheiat direct intre importator si producatorul extern, documentele legale de constituire a societatii, cazierele judiciare ale administratorilor si directorilor executivi, scrisoare de bonitate bancara, declaratie referitoare la sediu, filiale, sucursale. Sunt mentionate data si ora, punctul vamal de intrare in tara a tigarilor, mijlocul de transport etc. Abia dupa obtinerea autorizarii din partea Directiei Taxe, Accize din Ministerul Finantelor, o copie a acesteia mergea la Imprimeria Nationala pentru a fi tiparite marcajele tigarilor, o alta copie mergea la Nini Sapunaru, la Directia Generala a Vamilor. Tot pe 2 mai este arestat si Stefan Andreias, proprietarul unui depozit aflat la Mogosoaia. Comandantul adjunct al Aeroportului Otopeni, Valentin Vasilescu, a fost arestat pe 6 mai 1998 in jurul orelor 19.00. la intrarea in serviciu, intr-o zona restrictionata a aeroportului. Apoi, Vasilescu a fost dus la Parchetul Militar si anchetat pana dupa miezul noptii, fara sa i se dea posibilitatea de a-si cauta un avocat. Dupa o regie exersata din timp, in biroul procurorului Artur Dumitrescu astepta de cateva ore o tanara avocata despre care s-a aflat ulterior ca este stagiara (ceea ce contravenea regulilor) si ce fusese adusa anume ca sa-l asiste din oficiu. La final, procurorul militar a scos din sertar mandatul de arestare, care fusese completat inainte de a se deplasa in aeroport, punandu-l in aplicare. Solutia de a cupla in mod artificial transportul special cu arme din 16/17.04.1998, efectuat de avionul ucrainean IL-76, la contrabanda de tigari pe banda rulanta a retelei lui Jamal Al Atm, care opera sub protectia institutiilor statului, incepea sa devina o fictiune a serviciilor de informatii care baga oameni nevinovati in puscarie. Avem de-a face cu o grupare de contrabandisti de tigati veritabili coordonati de SRI, din care facea parte Jamal Al Atm, Hitam Silim , Chanin Nizar, Marian Cheata ( a carui circiuma Black & White fiinta pe terenul lui Dinu Patriciu ), gl. mr. Gheorghe Florica, Gabriel Negoescu, Zenobie Aldulescu si altii, cu ramificatii in Politia Romana prin presedintele clubului Dinamo, col. Gheorghe Buduru si in conducerea politica a PSD si PNL si cu o alta retea distincta de traficanti de arme condusa de Shimon Naor, ca ofiter al serviciului de informatii militar israelian , ai caror membrii au ramas intangibili pentru ca erau generali si conduceau Directia de Inzestrare a Armatei ( care subordona Romtehnica, Arsenalul Armatei si alte capacitati de productie militara ), Statul Major General si PD-ului care detinea portofoliul Apararii. Lucratura a fost simpla, pentru a inlocui pe toti membrii retelei de contrabanda cu arme, au fost bagati la gramada, peste contrabandistii de tigari, toti responsabilii militari si civili care au fost de serviciu la acea data : cmdr. Suciu Ioan -comandantul Bazei 90 Aviatie-Otopeni, Valentin Vasilescu-comandantul adjunct al AIBO, Cristian Sorin Rosca-inspector survoluri din Autoritatea Aeriana Civila Romana si brokerul de aviatie Dumitru Popescu-fost angajat al AACR, tura operativa de la SPP : colonelul Gheorghe Trutulescu, capitanul Catalin Tanase, plutonierul major Constantin Minea ( sofer ), plutonierii MApN Silviu Eftimie si Lazar Constantin, precum si soferul civil Stelian Gheorghe. Facatura de Rechizitoriu al Parchetului Militar Povestea inventanta de procurorii militari, a fost aceea ca cetateanul strain Jamal al Atm, impreuna cu alti arabi, care n-au fost identificati, si-au propus sa aduca din Grecia o cantitate mare de tigari (3.000 de baxuri) prin eludarea taxelor vamale . Rolul cetatenilor arabi era sa se ocupe de procurarea si plata contravalorii tigarilor din Grecia, iar un anume Negoescu Gabriel, cetatean roman, sa se ocupe de obtinerea mijloacelor de transport din Grecia in Romania, de gasirea spatiilor de depozitare, precum si a fortei de munca si a mijloacelor de transport de la vama la locul de depozitare. Negoescu, care nu putea sa comande un avion, a apelat la colonelul SPP Gheorghe Trutulescu. Acesta l-ar fi pus in legatura cu comandorul Ioan Suciu, comandantul Aeroportului Militar Otopeni, cel care garanta deplasarea avionului dupa aterizarea de pe Aeroportul Civil Otopeni pe cel Militar, aflat la comanda sa si unde existau conditii de "secretizare" a operatiunii. La randul sau, Suciu le-a facut cunostinta lui Negoescu si lui Trutulescu cu brokerul de aviatie Dumitru Popescu, directorul firmei Quick Aerosevice S.R.L., specializata in inchirieri de avioane pentru Romtehnica, al carui patron era traficantul de arme Shimon Naor. Ca sa impiedice anuntarea organelor vamale si a Politiei de Frontiera, Popescu si Suciu au luat legatura cu Valentin Vasilescu, adjunctul comandantului Aeroportului International Bucuresti Otopeni si cu Sorin Cristian Rosca, inspector la Autoritatea Aeronautica Civila. Contrar prevederilor legale, spun procurorii, Rosca si Vasilescu au acceptat sa aprobe aterizarea avionului si dirijarea lui catre baza militara ( desi in realitate, avionul fusese autorizat si monitorizat in prealabil de catre MApN, prin generalul Bucse ). Intre timp, Negoescu l-a cunoscut si pe Stefan Andreias, care detinea un spatiu de depozitare in incinta grupului de santiere Buciumeni, din orasul Buftea. Andreias a acceptat sa puna la dispozitie pentru depozitarea tigarilor spatiul sau, incepand cu data de 14.04.1998. Potrivit altei intelegeri, Rozalia Ionescu, proprietara unei firme importatoare de tigari, i-a dat un set de facturi semnate si stampilate in alb tot lui Negoescu, pentru a le folosi cu ocazia acelui transport. Pentru a evita riscul depistarii TIR-urilor cu tigari de catre organele in drept, col. Trutulescu i-a contactat pe subordonatii sai din tura operativa de serviciu, capitanul SPP Catalin Tanase, plutonierul major Constantin Minea ( soferul sau ), dar si pe subofiterii MApN Silviu Eftimie si Lazar Constantin (experti in parasutare containere munitie la Batalionul 404 Buzau), acestia participand la "actiune" cu masina de serviciu, marca Dacia 1300, nr. B-11-XUA, dotata cu girofar. Echipa SPP a preluat de la podul Otopeni trei TIR-uri cu remorca (considerate goale) si o autodubita, condusa de Stelian Gheorghe, in care se aflau 15 incarcatori-descarcatori si s-au deplasat la Aeroportul Otopeni. Dupa aterizare si parcare, la avion s-a prezentat Gheorghe Trutulescu care, echipat in tinuta militara de instructie si inarmat, a organizat operatiunea de manipulare a marfii. In acest timp, Dumitru Popescu a achitat taxele de aterizare si stationare ale avionului la Aeroportul Civil. Procurorii mai spun ca, dupa ce au fost incarcate TIR-urile, ele au iesit din baza militara, de unde ar fi ajuns la depozitul din orasul Buftea. Anchetatorii au retinut ca fapta inculpatilor Ioan Suciu, Gheorghe Trutulescu, Gabriel Negoescu, Dumitru Popescu, Valentin Vasilescu, Sorin Cristian Rosca, Marian Chiata, Zenobie Aldulescu, Bogdan Aldulescu, Chanin Nizar, Jamal Al Atm si Hitam Silim de a se organiza, cu atribuirea unor sarcini concrete, in scopul achizitionarii din Grecia a unei mari cantitati de tigari si introducerea acestora in tara, in conditii ilegale, constituia infractiune de asociere in vederea savarsirii contrabandei cu tigari. Comandorul Ioan Suciu, colonelul Gheorghe Trutulescu si civilii Gabriel Negoescu si Dumitru Popescu au fost acuzati de contrabanda, deoarece au introdus in tara cantitati mari de tigari, pe baza unei rezolutii infractionale, prin alte locuri decat cele constituite ca puncte vamale, inarmati si constituiti in banda. Capitanul SPP Catalin Tanase, plutonier major SPP Constantin Minea, Valentin Vasilescu, Sorin Cristian Rosca si Hitam Silim ar fi ajutat la aducerea in tara a baxurilor cu tigari si la incercarea de valorificare a acestora, in conditii ilicite, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998, deci erau complici la infractiunea de contrabanda. Intr-o rezolutie din 2009, DIICOT ii contrazicea pe procurorii militari afirmind despre avionul din Tigareta 2 : "din documentele existente nu se poate stabili au fost incarcate sau descarcate bunuri si daca acestea au fost supuse prevederilor legale". Afirmatie partial falsa totusi. Pentru ca in planul de zbor depus pentru a putea decola de la Otopeni in data de 17.04.1998, comandantul avionului IL-76 a declarat ca avionul a fost incarcat cu marfa pe timpul stationarii pe platforma din Baza Militara. In acest plan de zbor pentru cursa SFB 1653, in caseta corespunzatoare tipului zborului apare litera N, care codifica o cursa comerciala ocazionala, deci cu marfa la bord. Naura marfii dind si caracterul special al zborului, fapt confirmat de numarul de programare militara acordat de MApN.Daca avionul era gol la decolare, in acea caseta ar fi trebuit sa se gaseasca litera G-codificarea pentru sintagma General Aviation. Comandantul aeronavei IL-76 nu avea nici un interes sa declare ca executa un zbor comercial in locul unuia cu aeronava goala, deoarece diferenta de masa utila transportata pe km, era taxata suplimentar de organele de dirijare a traficului aerian Romatsa si compania i-ar fi imputat aceasta eroare de peste 1.000 USD. Potrivit documentelor, pilotul comandant a achitat integral taxele de dirijare corespunzatoare unei aeronave incarcate. Ori presupunind ca la sosire, la bord ar fi fost tigari, timpul ramas pentru descarcare ( intre 01.30. ora cind a fost deschisa trapa avionului si 05.30. ora cind camioanele au plecat de pe platforma) nu mai lasa loc de incarcarea avionului. Cronometrat, un astfel de avion se descarca de peste 40 tone de marfa in conditii de iluminare slaba in peste 3 ore. Ca avionul IL-76 a decolat incarcat la maxim de la Otopeni o demonstreaza si analiza aerodinamica a decolarii din data de 17.04.1998. Din copia inregistrarii magnetice a convorbirilor radio intre echipajele aeronavelor si turnul de control Otopeni ( frecventa 120.9 MHz ) din data de 17 aprilie 1998 orele 03.33 si 03.34 U.T.C ( universal time coordineted = ora locala – 3 ore ) existenta la dosarul cauzei, reiese faptul ca pilotul comandant al aeronavei IL –76 a optat pentru alinierea la capatul pistei 08R, refuzind sa se alinieze in vederea decolarii direct dupa iesirea de pe calea de rulaj HOTEL. Procedura de aliniere direct de la HOTEL nu era interzisa, mai mult, avioanele Bazei Aeriene de Transport MapN utilizeaza cu exclusivitate aceasta procedura. Din aceeasi copie a inregistrarii magnetice, ( 17 aprilie 1998 ) la ora 03.36 U.T.C. rezulta ca vintul batea din directia 080 ( adica perfect din fata ) cu 6 m/s. Acest fapt avea drept consecinta micsorarea lungimii rulajului pe sol cu 50 – 100 m, datorita desprinderii de pista la o viteza ( fata de sol ) mai mica decit cea indicata ( fata de fileurile de aer ) si recomandata in manualul de tehnica pilotajului, la capitolul decolarea fara vint. Aeroportul International Bucuresti Otopeni dispune de doua piste paralele orientate pe azimut 080 grade – 260 grade. Pentru identificare, pista 08 R ( right = dreapta ) – 26L ( left = stinga ) se gaseste la sud de pista 08L – 26R. La acel moment, pista 08L – 26R era inchisa traficului. Pista in serviciu are o lungime de 3500 m . Din dreptul caii de rulaj HOTEL, ramin disponibili 2750 – 2800 m din pista. Din copia inregistrarii magnetice, se poate constata ca din momentul in care pilotul a cerut turnului de control rulajul si pana in momentul in care avionul a fost aliniat pe pista pentru decolare,au trecut 3 minute, adica 180 de secunde. Distanta parcursa in intervalul de timp de mai sus nu a depasit 900 m. Pilotul avionului IL –76 se gasea in intirziere ( 35 de minute ), fata de ora de decolare solicitata in planul de zbor si ar fi avut un motiv in plus sa grabeasca decolarea ,daca avionul ar fi fost gol. Daca ar fi decolat din dreptul caii de rulaj HOTEL, un incident la bordul aeronavei IL-76,( o pasare aspirata de motoare,incendiu etc ), aparut in ultima parte a rulajului la decolare,nu ar fi permis oprirea avionului incarcat, in limitele pistei de decolare, datorita inertiei initiale, imprimate masei utile transportate. In ziua de 17 aprilie 1998, aeronava IL –76, s-a desprins cu circa 300 –500 m dupa intersectia pistei cu calea de rulaj ECHO, adica dupa un rulaj pe sol de aproximativ 2.700-3.000 m, care corespunde conform caracteristicilor tehnice, unei incarcaturi utile la bord apropiate de cea maxima. Ratiunea arestarii cmdr. Suciu si a comandantului adjunct Vasilescu de catre procurorii militari e redata de o intreaga filozofie inutila a generalului locotenent Gheorghe Bucse, care se incheie sub forma :" comandorul Suciu Ioan ( comandantul Bazei 90 Transport ) nu are competenta de a da acelui transport caracterul militar si chiar daca i-ar fi adus la cunostinta comandantului adjunct de serviciu la aeroportul Otopeni, acesta ar fi trebuit sa stie mai bine decit Suciu caracterul zborului aeronavei IL-76 din 16/17.04.1998". Cu alte cuvinte, conform sefului Statului Major al Aviatiei si Apararii A.A, comandantul adjunct al aeroportului civil, cu atributiuni in mentinerea starii de operativitate a pistei, platformelor, cailor de rulare si a parcarii aeronavelor functie de gabaritul lor, ar fi trebuit sa stie totul despre situatia traficului aerian, care survola spatiul aerian romanesc, desi spre deosebire de generalului Bucse, lui Vasilescu de la Otopeni-civil, nu-i era subordonat nici un controlor de trafic de la Romatsa sau de la Punctul de Comanda al vreunei unitati de radiolocatie a MApN. Tot DIICOT afirma " din comunicarea Administratiei Romane a Serviciilor de Trafic Aerian nr. 5267/23.04.1998 rezulta ca aeronava a primit aprobarea autoritatilor militare nr. 8964 ( vol. 7, fl. 103 ). Autoritatile militare au negat insa existenta vreunei aprobari". In cele ce urmeaza veti vedea ce anume ascundea generalul Bucse, adica reglementarea MApN.de acordare a numerelor de programare militara aeronavelor civile si militare. Orice avion autorizat sa survoleze spatiul aerian national, sa decoleze sau sa aterizeze pe aeroporturile din ROMANIA (inclusiv pe Aeroportul International Bucuresti Otopeni), primeste si un numar de programare militara. Acest numar este format din 4 cifre. In logica numarului de programare militara, se tine cont de urmatoarele reguli: 1. Ultima cifra a programarii militare este para in zilele calendaristice pare si impara in zilele calendaristice impare. 2. Cursele comerciale regulate sau ocazionale, de pasageri sau de marfa, inclusiv transport avion (fara incarcatura comerciala la bord), efectuate de aeronave civile inmatriculate in Romania, primesc numere de programare militara cuprinse intre 1001 si 1999. 3. Cursele comerciale regulate sau ocazionale, de pasageri sau de marfa, inclusiv transport avion (fara incarcatura comerciala la bord), efectuate de aeronave civile inmatriculate in alte state, primesc numere de programare militara cuprinse intre 2001 si 3999. Sa luam un exemplu : avem un avion al companiei TAROM decolat de pe aeroportul Fiumicino-Roma ( cod LIRF ) care aterizeaza pe Oropeni ( cod LROP ). El are numar de programare militara : 1222 . Alt exemplu : avion al companiei elene OLIMPYC AIRWAYS decolat de la Otopeni ( cod LROP ), aterizeaza la Thesalonic ( cod LGTS ) si are numar de programare militara : 3016. 4. Zborurile executate dupa regulile aviatiei civile de aeronave apartinand Fortelor Aeriene Romane, primesc numere de programare militara cuprinse intre 4001 si 4999. Sa luam doua exemple : un C-130 Hercules ( indicativ ROF 5930 ) apartinind FAM romanesti ( AIROF ) executa un zbor de instructie in zona, avind numar de programare militara : 4138, iar un AN-26 ( indicativ ROF 710 ) are numar de programare militara : 4150 . 5. Zborurile executate dupa regulile aviatiei civile de aeronave apartinand altor Forte Aeriene, primesc numere de programare militara cuprinse intre 5001 si 5999. 6. Zborurile definite drept transport special personalitati, primesc numere de programare militara cuprinse intre 7001 si 7999.Astfel avionul presidential ceh ( indicativ RRR 1970 ) decoleaza de la Otopeni ( LROP ), aterizeaza la Kbely-Praga (LKKB) si are numar de programare : 7478. 7. Zborurile definite drept transport special marfa, primesc numere de programare militara cuprinse intre 8001 si 8999. Avionul IL-76 inmatriculat in Ukraina ( UR 78756 ) operat de compania Acvila Air ( cod RRM 502 ) decolat de la Otopeni ( LROP ) cu destinatia Ostend-Belgia ( EBOS ) are numar de programare militar : 8226. Acelasi avion decolat tot in cursa Acvila Air de la Atena ( LGAT ) pentru Otopeni ( LROP ) are numarul de programare militar : 8224. Avionului din Tigareta 2, MApN i-a alocat la dus si la intors urmatoarele numere de programare militara : 8964 si 8929, fapt cunoscut din momentul declansarii anchetei penale, adica acum 12 ani. Avionul ucrainean IL 76, care a aterizat in 16 aprilie, era declarat de tip militar, avand mentiunea “transporturi speciale”. Aceasta convorbire trebuia sa demonstreze opiniei publice ca avionul IL 76 a aterizat pe Aeroportul Civil Otopeni din dispozitia comandantului adjunct Vasilescu, cel care de fapt trebuia sa fie prezentat drept omul care l-a dirijat, ulterior, la platforma de parcare a Aeroportului Militar (UM 01961). Traian Basescu a semnat ordinul ministrului Transporturilor nr. 220/25.04.1998 de constituire a unei comisii de cercetare a incidentului produs pe 16/17.04.1998, in operarea zborului SFB-1651 cu aeronava IL-76, inmatriculata UR-UCA. Comisia era formata din ing. Vasile Tocu (inspectorul sef al Aviatiei Civile), ing. Ion Tomescu (directorul R.A. ROMATSA SA) si economistul Nicolae Sion. Exact in acea perioada (19 aprilie 1998 – 26 aprilie 1998), Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al Aeroportului, era trimis de ministrul Transporturilor sa participe la un curs de specialitate organizat de Aeroportul International din Dublin, Irlanda. Urmare a izbucnirii in presa a scandalului „Tigareta 2″, redactiilor li s-au transmis, in conditii neelucidate si inaintea constituirii unei comisii oficiale de ancheta, documente operative al caror regim este bine reglementat din punct de vedere legal. Potrivit reglementarilor, toate convorbirile telefonice ale unor persoane cu atributiuni operative din AIBO, intre care se numara si Vasilescu, erau inregistrate in mod automat pe banda magnetica, pastrate cateva saptamani si analizate in cazul aparitiei unor incidente. AIBO dispunea de un sistem performant de supraveghere video, care inregistra pe caseta absolut tot ce se petrecea pe parcursul fiecarei ture de serviciu. In acest scop, in cadrul serviciului de Securitate Aeronautica al AIBO fusese infiintat un Dispecerat Operativ, incadrat cu doi dispeceri care operau cele 56 de camere fixe si mobile montate in diferite zone sensibile din aeroport. In noaptea de 16/17 aprilie 1998, sistemul de supraveghere al AIBO a functionat ireprosabil, inregistrand imagini edificatoare din aerogara si din exteriorul ei, fapt consemnat in registrul tehnic al Dispeceratului. Intregistrarile au fost executate din ordinul comandantului adjunct al AIBO, unul dintre putinii care au vizionat caseta dupa iesirea din tura si care are convingerea ca nicio alta institutie a statului nu a executat filmari in ascuns in Aeroportul Otopeni, in acea noapte. Camera 38, plasata pe Turnul de Control era una mobila, prevazuta cu un transfocator puternic, fiind folosita in principal pentru urmarirea aeronavelor pe timpul apropierii finale pe panta de aterizare (incepand de la 4 km de pragul pistei), pe timpul contactului cu pista, franarii, degajarii pistei si rulajului pana la pozitia de parcare. Similar, avioanele erau urmarite la decolare, din momentul punerii in miscare din pozitia de parcare. In intervalul dintre aterizari si decolari, camera 38 monitoriza procedura de handling (alimentare cu combustibil, descarcare-incarcare, etc.) la aeronavele din poziitle de stationare. Cum aeronava IL-76 a fost ultima aterizata in noaptea de 16.04.1998 si, pana la orele 06,00, nu mai era prevazuta nicio decolare sau aterizare, camera 38 a urmarit sistematic si a inregistrat handlingul aeronavelor, inclusiv pe cel derulat in cazul avionului IL-76 parcat la platorma militara, situat la o distanta de 950 m in linie dreapta de Turnul de Control. Monitorizarea la intervale regulate de timp in cadrul ciclului de control a reliefat ca, pana la orele 01,30 (LT – ora locala) nu s-a inregistrat nimic semnificativ in jurul aeronavei IL-76. Abia in jurul orelor 02,00 LT, pe caseta s-a inregistrat plasarea unor autocamioane in apropierea avionului si mai intai descarcarea acestor camioane de lazi lungi de tip militar. Operatiunea de handling a constat exclusiv in incarcarea lazilor in avion si a durat pana aproape de orele 05,00 LT.Unitatea Brigazii Antiteroriste a SRI, care era dispusa pe AIBO, dispunea si ea de o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, primind de la acesta exact aceleasi imagini, pe care si ea, la randul ei, le inregistra pe caseta. Singura diferenta consta in faptul ca doar la AIBO exista comanda pentru trecerea de pe o camera pe alta, deplasarea camerelor mobile si utilizarea transfocatorului. In plus, si la comandantul Politiei de Frontiera din AIBO exista o cale optica trasa de la Dispeceratul Operativ al AIBO, care oferea aceleasi imagini din aerogara si din exterior, adica din zona operatiunilor aeriene, mai putin cele din zonele tehnice (nod termic, repartitoare apa, curent) care nu priveau PF. Politia de Frontiera dispunea de aparatura de redare, nu si de inregistrare. Trebuie sa fac precizarea ca accesul in Dispeceratul Operational era strict reglementat, fiind limitat la un numar de sase persoane din conducerea AIBO, persoanele cu acest drept fiind nominalizate direct de catre directorul General al AIBO si trecute intr-un tablel. Casetele video aveau acelasi regim special. Orice caseta era vizionata sau iesea din Dispecerat doar in urma unei solicitari oficiale, aprobate de directorul general al AIBO, locotenent comandor Viorel Rosca. Operatiunea de predare-primire intra in competenta directorului operational al AIBO, Sorin Stoicescu, responsabil de consemnarea acestei operatiuni intr-un registru, cu semnatura, functia si datele de identificare ale persoanei careia i se preda caseta. Atunci cand Valentin Vasilescu a sosit de la Dublin, a constatat ca nu mai exista caseta din 16/17.04.1998, ca ea fusese deja stearsa si nimeni nu era capabil sa spuna de ce. In registrul Dispeceratului Operativ nu exista nicio solicitare oficiala adresata AIBO iar in registrul unic nu s-a consemnat nimic referitor la caseta inregistrata pe tura operativa din 16/17 aprilie 1998. Nici SRI nu a pus la dispozitia organelor de ancheta propria caseta si toti s-au facut ca nu sesizeaza acest lucru, desi directorul Costin Georgescu a afirmat, inca de la inceputul scandalului, ca serviciul sau ii monitoriza inca din 23.03.1998, pas cu pas, pe toti cei implicati.Totusi, fragmente din respectiva caseta au fost utilizate de col. procuror Mihai Popov ca probe in dosar. In luna iulie 1998, pe timpul cat toti cei 18 inculpati erau in arest, in cotidianul “National” a aparut declaratia domnului colonel Popov Mihai, care afirma, pentru prima data, ca era in posesia unei casete video provenite de la SRI, care surprindea imagini filmate in noaptea de 16/17 aprilie 1998 pe aeroportul Otopeni. In faza prezentarii materialului de trimitere in judecata, s-a dovedit ca col. Popov nu a mintit, inculpatii din “Tigareta 2” fiind scosi din celule (toti, mai putin Valentin Vasilescu, comandantul adjunct al AIBO) si pusi sa vizioneze un colaj de cadre disparate, care prezentau filmari exterioare ale restaurantului Gogosarul din Bucuresti, ale hotelului Erbasu (unde a fost cazat echipajul avionului IL-76), ale depozitului lui Stefan Andreias de la Buftea si alte imagini, despre care procurorii militari au afirmat ca fusesera furnizate de unitatea de filaj a SRI. Nimic din interiorul aeroportului, nimic din baza aeriana, nimic cu avioane sau care sa probeze existenta vreun flagrant. Unul din fragmentele considerate “cheie” de procurori surprindea momentul iesirii din AIBO a echipajului IL-76, insotit de Dumitru Popescu, directorul firmei Quick Aerosevice. Cateva cadre din aceasta filmare au fost depuse la dosarul cauzei, sub forma de fotografii. Ele poarta, fara nici un dubiu, imprimate caracteristicile Camerei 22 a AIBO, plasata la inaltimea de 3, 5 m, pe un pilon special, lateral dreapta 1,5 m fata de usile glisante ale fluxului Sosiri. Filajul SRI nu avea de unde sa gaseasca oameni la aceasta inaltime, care sa poata panorama astfel “din mina” acea locatie. Pentru ca de urcat pe un perete vertical inalt de 10 m, ca sa filmeze, era imposibil chiar si pentru agentul 007. Asadar, procurorii au avut caseta video a Dispeceratului Operativ al AIBO din noaptea de 16/17.04.1998 si, in loc sa prezinte operatiunea de incarcare a avionului cu arme, au selectat doar acel fragment cu echipajul, falsificand totodata, cu buna stiinta, provenienta lui. Autoritatile elene au remis, joi seara, 30.04.1998, documentele de marfa in baza carora s-a efectuat transportul de tigari cu aeronava ucraineana de tip IL-76, UR-UCA, zborul SFB-1651/2 din 16/17.04.1998. In “Cargo Manifest” (documentul de vama care confirma cantitatile incarcate), erau mentionate: operatorul (Air Sofia), nr. zborului (SFB-1652), data (16.04.1998), nr. crt. al facturilor pentru marfa incarcata (3034; 3036; 3037), cantitatile (cate 1000 de baxuri pe fiecare factura), natura marfii (Cigarettes), greutatea/1000 baxuri (15.400 kg) si greutatea totala (46.200 kg), aeroportul de incarcare (Athens). Traian Basescu a mentionat ca oficialii bulgari nu au trimis documentele de marfa, desi le-au fost solicitate. Acest Cargo manifest era un fals, lucru era cat se poate de evident. Se poate lesne observa, din rechizitoriul Parchetului Militar, ca furnizorul tigarilor ce au facut obiectul evaziunii fiscale a fost stabilit drept firma greaca INTERSERVICE S.A. Daca aveti curiozitatea sa rasfoiti un ghid numit “World Airfreight Directory”, ca parte componenta a A.H.M. (Airport Handling Manual) editat de I.A.T.A. (Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni), veti constata ca INTERSERVICE S.A. este o firma de handling aeronautic, care este autorizata sa deserveasca aeronavele la pozitiile de stationare, de pe platformele de parcare din zona operatiunilor aeriene ale aeroportului Atena. In gama serviciilor handling de pe nici un aeroport din lume nu intra fabricarea tigarilor in zona supusa servitutilor aeronautice si nici furnizarea tigarilor de catre agentii de handling. Ci strict refacerea, in conformitate cu anumite standarde de calitate, a capacitatii de zbor a fiecarei aeronave, adica alimentarea cu combustibili si cu lichide speciale, delivrarea, incarcarea si descarcarea marfii. VA URMA!
Minciuna Serviciilor Secrete, scoasa la iveala, cu probe, de catre Exploziv-News: Cargo manifestul zborului Air Sofia nu este semnat. El nu a fost completat de o persoana autorizata, intrucat codificarea I.A.T.A. pentru aeroportul Atena este compusa din trei litere si nu din patru. Iar aeroportul Ostend din Belgia are alta codificare aeronautica. Cat priveste punctul terminus al marfii, care a fost in realitate aeroportul Bucuresti-Otopeni si nu Ostend, ce sa mai vorbim…Un alt aspect plin de savoare este utilizarea unui formular tipizat apartinand companiei de transport aerian de stat OLYMPIC AIRWAYS, completat de mana de catre cineva, despre care se presupune ca ar fi angajatul firmei de handling INTERSERVICE S.A. de pe aeroportul din Atena. Care are un mod cel putin pitoresc de a numerota containerele de marfa: 3034, 3036, 3037… Oricine este interesat, poate gasi la biroul reprezentantei companiei OLYMPIC AIRWAYS din Aeroportul International Bucuresti Otopeni un formular in alb, pe care-l poate completa de mana, in maniera in care a fost redactata facatura pe care SRI a predat-o organelor de cercetare penala. Si care, datorita autoritatii cu care acesta era investit, a devenit proba capitala in cazul “Tigareta 2”, asa cum reiese din rechizitoriu.
DA CLIC PE TITLU SI VIZUALIZEAZA CELELALTE DOCUMENTE PROBATORII ( Simona Ela FICA )
p
