Ag. Poliţie Silviu PREDESCU, specialist criminalist B.I.T.S.L.F. Timişoara
Toţi trăim în universul nostru.Suntem preocupaţi de propriile probleme fără să putem focaliza detalii de care ar putea depinde cei care nu fac parte din universul nostru.Totuşi aceste detalii sunt uneori vitale pentru acele persoane. Ne-a abandonat spiritul civic şi ne lăsăm conduşi de cotidian.Uităm de cele mai multe ori că suntem oameni şi că facem parte dintr-o societate care are pretenţia de a fi mai presus de necuvântătoare. Personajul din povestea noastră şi-a permis să spargă barierele dincolo de care majoritatea dintre noi suntem prea egoişti să putem trece. Silviu Marinovici.Deocamdată agent principal în cadrul compartimentului Identificări Judiciare din Serviciului Criminalistic Timiş. În fapt: Ziua 15, luna februarie, ora 20: 44. Locul – zona Dacia-Timişoara. Iese din scara blocului şi se îndreaptă spre un teren de fotbal din apropiere, unde avea o întâlnire cu mai mulţi prieteni. La aproximativ 20 de metri de ieşirea din bloc, într-o zonă obscură doi tineri trec “liniştiţi”. Tânărul îşi ţine mâna dreaptă de gâtul fetei într-o poziţie atipică pentru doi îndrăgostiţi. Niciun cuvânt, nicio mişcare suspectă care să atragă atenţia. “Am mers spre teren dar în minte aveam acea imagine a celor doi care m-a făcut să cred că ceva este în neregulă cu acel “cuplu”. Mi-am zis că e mai bine să verific şi m-am întors…Am întâlni un trecător care îi observase pe tineri, i-am povestit succint despre ce e vorba şi l-am rugat să mă însoţească”, povesteşte Silviu. Instinctul nu l-a înşelat. I-au ajuns din urmă pe cei doi care erau retraşi într-o zonă necirculată şi întunecată. S-a apropiat la câţiva metri de ei. “ Prietene, sunt de la poliţie, hai la lumină să stăm un pic de vorbă? ” În acele momente tânărul îi dă drumul fetei. “ Am observat atunci că fata este cuprinsă de panică fapt ce m-a făcut să-l imobilizez pe agresor. L-am pus cu faţa pe un perete al unui garaj din apropiere şi am efectuat controlul corporal al persoanei. Fata fugise din braţele lui şi ajunsă la câţiva metri de noi a început să ţipe şi să strige după ajutor. În minte mi-am format imaginea clară a evenimentelor. Nu mai aveam dubii. L-am pus cu faţa l-a pământ şi i-am spus persoanei care mă însoţea să sune la poliţie. După câteva minute au apărut colegii şi l-au încătuşat pe individ” Tânărul deghizat în îndrăgostit era defapt un tâlhar ce poseda un cuţit cu o lamă de 15 centimetri.Apucase să îi sustragă tinerei telefonul mobil şi o pereche de cercei. Nu vreau să ştiu ce urma să se petreacă la adăpostul întunericului în acel loc ferit de privirele trecătorilor.Nu vreau să ştiu nici ce se putea întâmpla cu Silviu dacă nu acţiona în acest mod. E bine că povestea are un final fericit altfel, dacă situaţia ar fi căpătat o turnură neagtivă, colegul meu putea fi cercetat pentru modul de intervenţie sau mai ştiu pentru ce aberaţie venită de sus, cum s-a întâmplat şi cu colegul de la Târgovişte, Codruţ Oprea. Am auzit spunându-se despre el că nu avea ce să caute în acel club, că era înafara orelor de program…e aberant. Majoritatea veţi spune despre Silviu, că nu a făcut nimic neobişnuit, că şi-a făcut datoria. Eu aş vrea să vă spun că toţi aveam această datorie, suntem datori să fim oameni şi putem demonstra asta prin ceea ce facem pentru cei din jur.
|
p
