|
IN 2003, ILIESCU A VRUT SA VANDA RUSILOR BASARABIA, CONTRA TEZAUR. NEGOCIATORII AU FOST HAYSSAM SI ISKANDARANI! 
In 2003, rusii ne-au oferit un miliard de metri cubi de gaze naturale, direct de la Gazprom, contra celor 93,4 tone de aur din Tezaur. Ion Iliescu si Guvernul Nastase au refuzat atunci targul, considerand ca aurul e mult mai important. Asa ca i-au trimis la negocieri cu Moscova pe teroristii Hayssam si Iskandarani, propunand un targ: rusii sa dea Tezaurul, iar Romania sa renunte definitiv la pretentii asupra Basarabiei si unor localitati din Ucraina. Daca trocul reusea, cele 93,4 tone de aur ar fi intrat nu in BNR, ci in vistieria PSD. Doar profesionalismul ofiterilor din Serviciul de Informatii Externe, ajutati la randul lor de agenti CIA, a facut ca planul diabolic al celor patru criminali (Iliescu, Hayssam, Nastase si Iskandarani) sa fie dejucat! In premiera absoluta, Exploziv-News prezinta acum filmul celei mai grave tentative de vanzare a Romaniei de catre clanul Iiliescu-Nastase. Daca este sa luam in calcul numai aceasta fapta, de o gravitate exceptionala si nemaintalnita pana acum, cei doi ar trebui, conform legilor in vigoare, sa zaca in puscarie pentru cel putin 50 de ani!
Problema tezaurului din 1917 a început să reintre in atentia SIE, în urma cu sase ani. Cand dedesubturile operaţiunii Banca Fortuna S.A. au atins alte conotatii decat cele stiute pana atunci. In anul 1995, respectiva bancă era „abilitată” de autorităţile ruseşti pentru tranzacţionarea retrocedării tezaurului. SIE a intrat in posesia „unor documente provenite de la Parlamentul Federaţiei Ruse privind intenţia de retrocedare a tezaurului României, predate în anul 1995 Băncii Naţionale, care le-a predat ilegal Bancii Fortuna, iar aceste documente fusesera folosite drept gaj colateral de către Bancorex pentru a putea atrage credite externe de până la valoarea de 1 miliard de dolari, prin intermediul cetăţenilor sirieni Zaher Iskandarani şi Omar Hayssam”, ne-a spus un important ofiter care a condus, ca adjunct, Serviciul de Informatii Externe in acea perioada. Cu alte cuvinte, ofiterii SIE s-au intrebat, pornind de la faptele de mai sus, dacă nu cumva pe baza documentului prin care ruşii îşi exprimau intenţia să ne retrocedeze tezaurul s-a făcut un împrumut, iar banii au fost păpaţi. Să descriem însă afacerea mai pe larg, asa cum ne-a fost ea prezentata de cadrele Serviciului de Informatii Externe. În anul 1994, fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, a decis să-l trimită pe ambasadorul Traian Chebeleu la Moscova, cu intenţia de a redeschide această istorică temă a tezaurului din 1917. În toamna anului 1994, o delegaţie a Rusiei s-a prezentat la Bucureşti, la Preşedinţia României. Ruşii i-au comunicat lui Ion Iliescu că problema tezaurului nu poate fi soluţionată pe canale diplomatice, dar că „ea ar putea fi mult mai uşor lichidată dacă s-ar accepta propunerea Kremlinului de a se începe o colaborare economică, comercială şi financiară între agenţi economici ruşi şi români, care să conducă - în primul rând - la retrocedarea celor 93,4 tone de aur către Banca Naţională a României (BNR)”. Ruşii au alcătuit atunci un pachet de 32 de proiecte economice private, din care 31 urmau să le atribuie agenţilor economici români, iar cel de-al 32-lea, intitulat “Componenta de metale preţioase”, adică tezaurul, ar fi revenit Băncii Naţionale a României. Iona Iliescu nu a fost de acord ca aurul sa fie virat BNR si a dispus infiintarea „Bancii Comercială Fortuna”. Conform SIE, aceasta avea doua roluri: „pe de o parte, să deruleze, într-un cadru privat, tranzacţia de retrocedare a celor 93,4 tone de aur; pe de altă parte, să aspire averile bancherilor din Hong Kong, în măsura în care pe atunci se punea problema alipirii Hong Kong-ului la China şi foarte mulţi patroni din acea colonie a Angliei au primit invitaţia să investească în economia rusă, printr-o bancă agreată de Kremlin, dar care să fie situată totodată într-o altă ţară, respectiv în România”. Parlamentul Federaţiei Ruse trimite şi un document privind intenţia de retrocedare a tezaurului României. Acesta a fost predat BCF. Conform informaţiilor SIE, „acest act a fost folosit drept gaj colateral de către Bancorex pentru a putea atrage credite externe de până la valoarea de un miliard de dolari prin intermediul cetăţenilor sirieni Zaher Iskandarani şi Omar Hayssam. Adică prin Bancorex au fost luaţi bani împrumut în contul tezaurului, banii au fost cheltuiţi, nu se ştie cum, iar Bancorex a dispărut”. În 1996, în mod straniu, BNR retrage licenţa Băncii Fortuna. Apoi problema tezaurului a îngheţat până în 2003. În schimbul celor 93,4 tone de aur pe care voiau sa le retrocedeze exclusiv prin canale private, adică nu de la stat la stat, ruşii impuneau şi multe contracte economice, printre care livrarea unui miliard de metri cubi de gaze naturale, direct de la Gazprom. Iliescu si Nastase, spun sursele SIE, „ au refuzat însă oferta şi au cerut retrocedarea neoficială, aurul urmand sa fie depus nu in BNR, asa cum era firesc, ci intr-o Banca din Elvetia, acolo unde PSD avea (n.r. – si are, inca) depuse si conturi in valuta”. Si de aceasta data, la „negocieri” a fost trimisi tot Omar Hayssam. El trebuia sa se intalneasca, in ziua de 3 octombrie 2003, la Moscova, cu Igor Troitky, un pion important in spionajul rus si, impreuna cu acesta urma sa prezinte regimului moscovit un document, semnat de Adrian Nastase si contrasemnat de Ion Iliescu, prin care cei doi isi luau angajamentul ca „In schimbul retrocedarii aurului cuprins in Tezaur, Romania renunta definitiv la pretentii asupra Basarabiei, Moldovei si Insulei Serpilor, dar si asupra unor localitati din Ucraina”. Cele doua haimanale politice semnasera, asadar, sentinta la moarte a ISTORIEI Romaniei mari, in schimbul unor lingouri de aur ce ar fi intrat direct in vistieria PSD! Planul le-a fost insa dejucat de profesionalistii din SIE. In asemenea cazuri, conlucrarea cu alte servicii secrete straine este necesara, asa ca au intrat pe fir si agenti CIA. Hayssam nu s-a mai putut intalni cu Troitky pentru ca acesta fusese ridicat, cu o ora inaintea intalnirii, de catre serviciul secret american, pentru audieri referitoare la actiuni de spionaj pe care Troitky le savarsise, cu o luna inainte, pe teritoriul SUA. Pentru a evita un scandal diplomatic, Moscova a acceptat arestarea lui Troitky, acordand Statelor Unite extradarea lui.
Pentru cei care nu stiu, prezentam mai jos un istoric al intregului Tezaur al Romaniei:
Tezaurul de la 1917
În august 1916 Carol I moare, iar România ia decizia intrării în război alături de Antanta Dar eram slab înarmaţi, bazându-ne, ca şi astăzi, mai mult pe tratatele cu marile puteri decât pe propriile tunuri. Deşi campania a debutat favorabil, prin pătrunderea trupelor române în Transilvania, în scurt timp, trupele germane, austro-ungare şi bulgare au preluat iniţiativa ocupând, în toamna aceluiaşi an, Dobrogea, Oltenia şi Muntenia, conducerea României fiind nevoită să mute capitala ţării de la Bucureşti la Iaşi. În luna noiembrie, s-a decis şi mutarea sediului Băncii Naţionale a României, inclusiv tezaurul, la Iaşi. Din cauză că trupele austro-ungare înaintau, la 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri aproba transferul tezaurului în Rusia, spre păstrare, până la terminarea conflagraţiei mondiale. Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei era compus din: acte, documente, manuscrise , monede vechi, tablouri, cărţi rare, odoarele mănăstireşti din Moldova şi Muntenia (printre care şi osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir), arhive, depozite, colecţii ale multor instituţii publice şi particulare, acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit, dar şi aur, în cea mai mare parte proprietate a Băncii Naţionale a României. Bunurile au fost încărcate într-un tren cu 24 de vagoane care a dus tezaurul în beciurile Kremlinului, unde se afla şi tezaurul Rusiei. Valoarea declarată a bunurilor româneşti din acel tren era de 1.594.836.721,09 lei (la valoarea leului de atunci - n.r.) din care aur efectiv în valoare de 574.523,57 lei, arhivă evaluată la 500.000 de lei, iar restul, adică 1.593.762.197,52 lei, erau obligaţiuni, titluri de credit, tablouri, cărţi rare etc. În 1917, izbucneşte revoluţia bolşevică la Petrograd, comuniştii preiau controlul fostului stat ţarist, iar Rusia iese din război şi confiscă tezaurul României. Imediat, Lenin începe să toace depozitele româneşti de la Kremlin. Conform documentelor aflate la Arhivele Naţionale din Bucureşti, în adresa nr. 116 din 16 ianuarie 1918, Lenin trimite următorul ordin: “Stimate tovarăşe, Consiliul Comisarilor Poporului a hotărât alocarea sumei de 5.000.000 de ruble Colegiului suprem Ruso-Român pentru problemele României şi Basarabiei, cu amortizarea acestor sume din fondul românesc arestat la Moscova”. Cu alte cuvinte, îşi formau reţele de spionaj împotriva noastră cu propriii noştri bani. Între timp se termină războiul şi Regatul României se întregeşte cu Transilvania, Basarabia şi Bucovina. În 1921, guvernul de la Washington îl anunţă pe cel de la Bucureşti că pe piaţa aurului din Statele Unite au apărut piese cu marca tezaurului românesc depozitat la Kremlin. Adică sovieticii îşi făceau liniştiţi cumpărăturile din SUA, că bani aveau de la români. Începe scandalul internaţional, iar ruşii ne propun să le cedăm tezaurul contra recunoaşterii alipirii Basarabiei la România. Bucureştiul refuză propunerea şi cere insistent tezaurul. Tezaurul mareşalului Antonescu În 1935, Uniunea Sovietică ne restituie, din tot ce aveam la ei, doar arhivele şi osemintele lui Dimitrie Cantemir. În 1939, începe al Doilea Război Mondial, iar România se aliază cu Germania. Mareşalul Ion Antonescu încheie un pact cu Hitler, iar ţara noastră începe să vândă statului nazist diferite produse, în special grâu şi petrol, contra aur. În urma acestui comerţ, rezerva de metal preţios a Băncii Naţionale a României ajunge în 1944 la 244,9 tone, cea mai mare din toată istoria ţării noastre. În 1944, de frica invaziei sovietice, această rezervă uriaşă e ascunsă într-o grotă de la mănăstirea Tismana. Ea reapare în documente în februarie 1947, când este readusă la Bucureşti sub supravegherea armatei sovietice. După care se aşterne tăcerea până în 1953, când se consemnează că rezerva de aur a României este de 53,1 tone. Faţă de 1947 avem un minus de 191,8 tone. “Acest aur a fost luat de ruşi ca plată a datoriei de război”, ne-a spus Adrian Vasilescu, consilier şi purtător de cuvânt al guvernatorului Băncii Naţionale. Informaţia e infirmată însă de documente. Potrivit acordului sovieto-român pentru pagubele de război, semnat la Moscova în 16 ianuarie 1945, România a fost obligată să plătească URSS-ului, între 12 septembrie 1944 şi 12 septembrie 1950, 300 milioane dolari, adică 50 milioane dolari anual timp de 6 ani, în produse petroliere, cherestea, vite, grâne, vase maritime şi fluviale, material mecanic şi feroviar etc. Deci, cele aproape 200 de tone de aur de la Tismana nu au fost luate de ruşi ca despăgubire de război. Dar în ce mod? Surse din Ministerul de Externe al României susţin că acel tezaur a fost luat în custodie de Moscova, adică în păstrare (cu de-a sila, desigur), iar România poate şi trebuie să pună problema recuperării acestui al doilea tezaur, de două ori mai consistent decât primul. În 1995, statul român reia cererea de retrocedare a tezaurului “arestat” în 1917. Ulterior, se formează o comisie româno-rusă de istorici care să studiaze chestiunea, adică valoarea datoriei Rusiei faţă de România. Oficial trebuie să recuperăm 93,4 tone de aur, în valoare actuală de 2.668.000.000 de dolari din tezaurul trimis la Moscova în 1917. Despre celelalte bunuri ale acelui tezaur - acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit etc., cele mai valoroase de altfel - nu se mai vorbeşte nimic şi nici despre cele aproape 200 de tone de aur luate de ruşi în 1947. Revenim în 1956, când URSS ne restituie “Cloşca cu puii de aur”, un număr de piese din tezaurele bisericilor şi 1.350 de picture şi gravure. Cantitatea de aur restituită în acel moment cântărea 33 de kilograme. În 1965, Ceuşescu merge la Brejnev, preşedintele de atunci al URSS, şi cere restul tezaurului din 1917. Brejnev se enervează şi spune că acel tezaur a fost plimbat prin toată Rusia şi s-a mai pierdut din el pe drum. Cităm: “O parte din aur a fost jefuit de armatele ţariste, care probabil l-au dat ţărilor străine”. Liderul sovietic a cerut insistent renunţarea la acest litigiu, spunând că, dacă dezgroapă el morţii, poate scoate România cu mari datorii faţă de URSS. Dar Ceauşescu nu s-a lăsat, litigiul a rămas deschis.
De la al Doilea Război Mondial şi până astăzi, cantitatea de aur deţinută de Banca Naţională a României a avut următoarea fluctuaţie: 1944: 244,9 tone
1953: 53,1 tone,
1969: 111 tone
1972: 64,4 tone
1983: 118,7 tone
1987: 42,2 tone
1997: 93,4 tone
2008: 107 tone. Lista tezaurelor descoperite în România Tezaur funerar roman (Mormântul de la Neptun, judeţul Constanţa) Descoperit în anul 1972, la 2 kilometri de Mangalia (anticul Callatis). Într-un sarcofag sigilat se afla scheletul unei nobile cu un bogat inventar, printre care obiecte din sticlă, lemn şi os, încălţăminte, oglinzi din bronz, resturile unui instrument muzical din lemn şi diadema de aur. Muzeul de Istorie Constanţa. Tezaur funerar roman din Constanţa (anticul Tomis) Descoperit în 1986 în necropola tomitană. Conţine peste 60 de obiecte de podoabă de aur. Muzeul de Istorie Constanţa. Cercei elenistici de aur - secolul al II-lea î. Hr. Descoperiţi la Mangalia, judeţul Constanţa. Se află la Muzeul de Istorie Constanţa. Tezaurul de la Galeşu,Poarta Albă, judeţul Constanţa. Descoperit în 1951, este compus din două manşoane din aur tronconice, probabil diademe. Datare – prima vârstă a fierului, anul 500 î.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti. Crucea de aur – Histria, judeţul Constanţa Artă romano-bizantină, secolul al VI-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti
Cruce, comuna Jijia, judeţul Tulcea. Descoperită în 1950 în fosta cetate romano-bizantină Dinogetia, în straturile aparţinând secolului al X-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti Inel din aur, descoperit în 1954 în cetatea Dinogetia împreună cu alte trei inele de aur. Artă bizantină din secolul al XI-lea d.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti Tezaurul de la Pietroasa, Buzău, cunoscut şi sub numele ”Cloşca cu puii de aur”. A fost descoperit în 1837. Iniţial, depozitul a avut 22 de obiecte, dintre care autorităţile au recuperat doar 12, în greutate de circa 19 kilograme. Tezaurul este format din vase şi podoabe de lux lucrate în epoci diferite, dar apropiate. Au aparţinut, probabil, unei căpetenii ”barbare” de origine germanică din secolul al V-lea, respectiv Athanaric, regele vizigoţilor. Faimoasa comoară a avut parte, de la descoperire, de numeroase ”aventuri”, fiind descompletată, distrusă, recuperată, furată şi parţial distrusă în 1875, salvată de la incendiu în 1876, restaurată la Berlin, plecată la Moscova între 1917 – 1956. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti
Diadema princiară getică de la Buneşti, judeţul Vaslui. Descoperită în cetatea geto-dacă de aici în 1984. bijuteria, fără echivalent în România, este, probabil, un obiect de import. Secolele IV-II î.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti Diadema hunică de la Gherăseni, judeţul Buzău. O altă diademă asemănătoare a fost descoperită şi la buhăieni, judeţul Iaşi. Ambele sunt date în primul sfert al veacului al V-lea d.Hr. Muzeul Judeţan Buzău. Tezaurul de la Brad, judeţul Bacău La Brad s-a descoperit în 1982 un important tezaur de obiecte din os, cupru, dar şi două mici discuri din aur. Discurile sunt cele mai vechi obiecte din aur, au fost făurite cu 7 mii de ani în urmă şi aparţin Culturii Cucuteni A. Muzeul din Roman. Tezaurul de la Băiceni, comuna Cucuteni, judeţul Iaşi. A fost descoperit întâmplător în 1959. Artă traco-getică din secolul al IV-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Stânceşti, judeţul Botoşani. Descoperit într-o aşezare getică în timpul unor excavaţii în 1960, este datat în secolul al V-lea î.Hr. Muzeul Naţional de Istorie Bucureşti Tezaurul de la Rădeni, judeţul Neamţ. În 1966 s-au descoperit 3 ceşti cu toarte, din aur, unice pe teritoriul româniei. Secolul V î.Hr. Muzeul din Neamţ. Tezaurul de la Ţufalău, comuna Boroşneul Mare, judeţul Covasna. Descoperit în 1840, tezaurul era depus într-un vas de ceramică şi avea greutatea de 3 kilograme. Alcătuit din aproxiamtiv 300 de obiecte şi podoabe, a fost ulterior risipit sau pierdut, doar o mică parte fiind salvată. În mod deosebit se remarcă toporul din aur. Secolul al VIII-lea î.Hr. Se află la Muzeul de Istorie din Viena. Brăţara de la Pipea, comuna Nadeş, judeţul Mureş. A fost făurităm în secolul al V-lea î.Hr. Se află la Muzeul Naţional din Budapesta. Brăţara de aur de la Vlad, judeţul Braşov. Se află la Muzeul de Istorie din Viena. Încă două brăţări asemănătoare, găsite tot în Transilvania, se alfă la Muzeul Naţional din Budapesta. Coiful getic de aur de la Poiana-Coţofeneşti, judeţul Prahova. Descoperit întâmplător în 1928, este un coif de ceremonie de tip getic bogat decorat prin ciocănire. Secolul al IV-lea î.Hr. Se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Cercel de aur, Buzău. Este artă romano-bizantină din secolele IV—V. Se află în colecţiile muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul fuenerar de la Hârşova, judeţul Tulcea. Descoperit în necropola romană de la Hârşova (anticul Carsium) în 1987. Cuprinde fibule şi aplice de aur ce aparţin unui ofiţer roman de rang înalt şi familiei sale – secolul al Iv-lea d.Hr. Se află în Muzeul de Istorie Constanţa. Pandativ – Gumelniţa, judeţul Călăraşi. Mileniul III î.Hr. Se află la Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de al Turnu Măgurele, judeţul Teleorman. Este un ansamblu de piese descoperite în 1880. Secolul al V-lea. Se află la Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Perşinari, judeţul Dâmboviţa. Descoperit în 1954, cuprinde 11 pumnale şi un fragment de spadă de tip micenian. Epoca de mijloc a bronzului – secolul al XVI-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Diadema de nuntă de la Goranu, judeţul Vâlcea,a fost descoperită în 1980. Este o piesă de import din vestul europei – secolul al XII-lea. Se află în colecţiile muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Podoabele de la Curtea de Argeş. În 1926 a fost descoperit, în interiorul bisericii Sf. Nicolae Domensc, un mormânt voievodat intact, nejefuit dealungul timpului. Atribuit lui Vladislav Vlaicu (voievod între 1364-1366), mormântul păstra părţi din veşmântul cu care fusese îngropat. Cel mai frumos obiect este paftaua de aur a centurii. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Şmig, comuna Aţel, judeţul Sibiu. Aparţine epocii bronzului (secolul al XV-lea î.Hr.). Unele piese sunt păstrate la muzeul din Cluj-Napoca, altele la Muzeul Naţional din bucureşti şi o parte la Muzeul de istorie din Budapesta. Brăţară de aur descoperită într-un loc necunoscut din Transilvania. Epoca de muijloc a bronzului, aproxiamtiv secolul al XVI-lea. Se păstrează la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca. Tezaurul de la Moigrad, judeţul Sălaj.
Descoperit înainte de 1912, se compune din aptru piese, din care una este cel mai mare obiect neolitic din aur descoperit la noi în ţară. Această piesă este realizată prin ciocănire şi decupare din aur nativ. Priam jumătate a mileniului al IV-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Sărăsău, judeţul Satu Mare. Tezaur bogat din secolele X – VII î.Hr. este împrăştiat pe la mai multe muzee. Aici o piesă de la Muzeul de Istorie din Budapesta. Diademele de la Sărmăşag, judeţul Sălaj. Descoperite în 19000, sunt 4 diademe şi alte 3 mici artefacte. Epoca de mijloc a bronzului – secolul al XVI-lea î.Hr. Muzeul de Istorie Cluj-Napoca. Tezaurul din primul mormânt princiar de al Apahida, judeţul Cluj, zis al lui ”Omharus”. Descoperit în 1989. S-au găsit podoabe de veşmânt şi harnaşament ce aua aparţinut probabil unui important persoanj de neam germanic-gepid. A doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Velţ, judeţul Sibiu. Descoperit în 1905, într-un mormânt. Obiectele au aparţinut, probabil, unei căpetenii germanice. Secolul al V-lea d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Brăţările dacice de aur.
Descoperite în zona Sarmisegetuza Regia (Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara) prin braconaj arheologic, în anii 200 – 20001, în douş locuri diferite şi comercializate ilegal. Statul româna arecuperat până în ianuarie 2008, 9 dinn cele 15 brăţări descoperite. Aparţin epocii dacice clasice, secolele I î.Hr. – I d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Săcuieni, judeţul Bihor. Descoperit în 1927, cuprindea atunci 8 falere de aur, dintre care au ajuns la noi doar 3 şi jumătate. Secolul al X-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Grăniceni, judeţul Arad. Descoperit înainte de 1909, este compus din 3 falere mari din aur din secolul al VIII-lea î.Hr. Plăcuţele votive de la Geogiu-Băi, judeţul Hunedoara. Descoperite în 1986 în complexul termal antic, cele 8 plăcuţe sunt dedicate unor zeităţi protectoare şi tămăduitoare ale apelor. Secolele II-III d.Hr. Muzeul din Deva Tezaurul de la Pecica-Rovine, judeţul Arad. Descoperit în 1938 este compus din 48 de conuri din tablă de aur, găurite pentru a fi înşirate pe un şnur, şi o mică faleră – secolul al VII-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurele de kosoni – Grădiştea Muncelului, judeţul hunedoara. Între anii1992-2001 braconierii arheologici au jefuit mai multe tezaure de monedă de aur de tip koson, cunoscute doar ăpe teritoriul Transilvaniei, din zona munţilor Orăştiei. Imită denarii romani republicani emişi de Brutus, dar cu adaosul ”Koson”. Probabil că aceste monede au fost bătute de un suveran dac, dar în condiţii încă neelucidate. Secolul I î.Hr. Se găsesc în diverse muzee, colecţii particulare şi bănci. Tezaurul de la Ostrovul Mare, judeţul Mehedinţi. Descoperit în 1921, este format din 33 de falere, 10 inele şi 3 brăţări. Epoca de mijloc a bronzului – secolul al XVI-lea. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Hinova, judeţul Mehedinţi. A fost descoperit în 1976, are o greutate de 5 kilograme şi e compus dintr-un număr mare de obiecte de podoabă. Secolul al VIII-lea î.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul al II-lea de la Apahida, judeţul Cluj. Descoperit în două etape, între 1968-1969, într-un mormânt al unei prinţese gepide. Conţine Podoabe de veşmânt, aplice de harnaşament, veselă de sticlă decorată cu foi de aur. Secolul V d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Someşeni, judeţul Cluj. Descoperit în 1956-1957, este tezaurul funerar al unei prinţese gepide creştine. Bijuteriile erau produse în Imperiul Roman, special, probabil, pentru a le oferi conducătorilor germanici. A doua jumătate a secolului al V-lea d.Hr. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Inel de aur – Turda, judeţul Cluj. A fost descoperit în 1996 în mormântul unei prinţese gepide, în interiorul castrului roman Potaissa. Secolul V d.Hr. Muzeului de Istorie Turda. Lingou roman de aur – Feldioara, judeţul Braşov. A fost descoperit în 1880, are o greutate de 393,2 grame şi este datat între anii 379-380 d.Hr., după unas din ştampile, ce reprezintă 3 împăraţi romani. Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti. Tezaurul de la Biia, judeţul Alba. Descoperită în 1845, este o cană ritualică şi o brăţară din secolul al VII-lea î.Hr. O piesă se aflăla Muzeului Naţional de Istorie Bucureşti, iar alta la Viena. Tezaurul de la Fitireaz, judeţul Arad. A fost descoperit în secolul al XIX-lea şi este format din 16 brăţări de aur cu capetele terminate în spirale. Secolul al VII-lea î.Hr. Tezaurul d ela Sânnicolau Mare, judeţul Timiş. Descoperit în 1799, este cel mai bogat tezaur descoperit pe teritoriul României. Format din 23 de vase, cântăreşte aproape 10 kilograme. Studiile recente arată că vasele ar fi fost eralizate de atelierul unui meşter persan de tradiţie sassanidă, comandate fiind de nişte conducători protobulgari care stăpâneau asupra Banatului în veacul al X-lead.Hr. Obiecte se află la Muzeul din Viena. Tezaurele de la Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj. Tezarul 1, descoperit în 1797. Cuprinde un faimos colier cu pandative simbolice, 13 medalii romane transformate în medalioane şi alte obiecte. Se află la Muzeul din Viena. Tezaurul 2, descoperit în 1889, cuprinde 10 perechi de fibule de argint aurit, 3 vase de aur semisferice, 2 brăţări şi alte fragmente datate la începutul secolului al V-lea d.Hr. Se află la Muzeul din Budapesta. Simona FICA
|
