|
SPOLIEREA BUGETULUI DE STAT CU COMPLICITATEA POLITICIENILOR. STRATEGIILE OFF-SHORE
Nici o lege postdecembrista nu s-a dovedit îndeajuns de bine facuta sau aplicata astfel încât adevaratii beneficiari ai “bufurilor mascate” sa fie pedepsiti. Se întâmpla în cele mai multe cazuri ca acesti ultimi beneficiari nici macar sa nu fie cunoscuti, fenomen datorat în principal legislatiei românesti si a modului discretionar în care se aplica legea. Banii pot fi câstigati printr-o multime de “metode”: contrabanda cu produse petroliere, alcool sau tigari, devalizari de banci, spolierea bugetului public prin neplata datoriilor catre statul român sau rambursari ilegale de TVA. În ultimii ani însa, medota preferata de escrocii români, de cele mai multe ori aflati înca în functii publice de conducere, a fost si a ramas înfiintarea de firme-capusa ce prospera pe lânga întreprinderile de stat, firme asociate de cele mai multe ori cu societati înmatriculate în diverse state considerate paradisuri fiscale. Desi privesc domenii de afaceri diferite, “bufurile mascate” au câteva trasaturi comune, si anume: existenta participarii, complicitati sau acoperiri politice. În multe dintre cazuri pot fi detectate relatii la cele mai înalte nivele cu structuri politice sau de informatii ale diverselor state interesate de suprimarea economica a României (vezi cazul privatizarii Petrom).
Desi foarte multe anchete desfasurate în astfel de cazuri prezinta un început promitator, nici unul dintre marii beneficiari nu ajunge sa fie pedepsit; în putine cazuri sunt efectuate arestati si foarte rar condamnari, de obicei numai executantii de rangul doi sunt cei care viziteaza sediile procuraturii. Toate prejudiciile sunt suportate în final de contribuabilul român, iar peste scandalul de presa – numai în cazul în care acesta a existat - se asterne tacerea, semn ca “toata lumea a fost multumita”.
Strategia Off-Shore – politica structurilor mafiote. Paradisurile Fiscale sunt teritorii cu un nivel fiscal foarte scazut, secretul bancar si comercial este politica de stat, iar circulatia fondurilor nu este supusa nici unei restrictii. Practic, pot fi transferate sume enorme fara ca acestea sa fie monitorizate, fara a se urmarii traseul banilor – de unde vin si unde se duc. Majoritatea paradisurilor fiscale sunt state mici, cu o locatie exotica si populatie redusa. O alta caracteristica esentiala este data de existenta unor guverne invulnerabile la presiunile comunitatii internationale, care garanteaza secretul bancar si în mod special ascund adevaratii actionari ai societatilor înmatriculate în astfel de “state sursa”.
În economia româneasca prezenta societatilor de dip Off-shore s-a amplificat considerabil în ultimii ani, în mod special dar nu întâmplator - în relatiile cu statul român. Diferite S.R.L.-uri românesti cu un actionariat compus din persoane juridice înmatriculate în diferite “insule si insulite” de pe tot globul, au relatii de tot soiul cu institutiile de stat, iar în unele cazuri întreprinderi întregi au fost preivatizate catre “investitori straini - strategici” de origine exotica. În astfel de situatii autoritatile române cunosc foarte putin despre activitatea societatilor straine; în cele mai multe paradisuri fiscale chiar si actionariatul fiind strict secret – în spatele acestor firme putând fi atât oameni de afaceri dornici de profituri cât mai mari dar si organizatii teroriste, retele internationale de spalare de bani, agentii ale diferitelor servicii secrete straine. Paradisurile fiscale submineaza de 20 de ani economia nationala. Cel putin pâna-n, prezent autoritatile statului român n-au luat în consideratie pericolul pe care-l reprezinta aceste societati off-shore, mai ales în contextul integrarii în Uniunea Europeana si al noilor standarde de securitate internationale impuse de Statele Unite ale Americii partenerilor N.A.T.O. Nu întâmplator, agentiile guvernului american au facut presiuni pentru blocarea anumitor conturi din diverse paradiuri ficale, dupa evenimentele petrecute la 11 septembrie 2001 pe teritoriul american. În cei 20 ani de “tranzitie prelungita”, din economia româneasca au fost drenate miliarde de dolari, redirectionate ulterior catre diverse conturi si societati apartinând paradisurilor fiscale de pretutindeni. Nimeni nu si-a pus problema stoparii acestui flagel, nimeni nu s-a întrebat cine se ascunde în spatele “casutelor postale” desi cazuri au fost si sunt înca destule. Vom prezenta în continuare odioasele caracatite financiare puse la punct pe teritoriul României si executate din exterior, sub anonimatul parolelor si al actiunilor la purtator. Filiera "Dacia Felix" – Cadewell Virgin Islands Cu sprijinul direct al celebrei Bancorex, Sever Muresan a devenit actionarul majoritar al bancii clujene "Dacia Felix", dupa ce în anul 1990 si-a organizat societatea “Paniro Bucuresti”, în asociere cu “Croassant de France”. Ingineria financiara a început atunci când Bancorex a creditat societatea “Paniro” cu suma de 16,6 milioane franci francezi iar Sever Muresan i-a transferat la Banca Dacia Felix sucursala Cluj, sub titlul de contributie la capitalul social. Si astfel grupul de firme controlat de Sever Muresan a acaparat 68% din actiunile Dacia Felix.
Acelasi Sever Muresan, în complicitate cu vice-presedintele bancii Dacia Felix, Mircea Horia Hossu, a primit un credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achizitionarii de otel-beton, care ar fi urmat sa fie exportat societatii Cadewell din Insulele Virgine Britanice (paradis fiscal international). Mircea Hossu a întocmit documente bancare din care sa rezulte ca Sever Muresan restituise catre Dacia Felix contravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv bineânteles, pentru o parte din suma deturnata. Actele utilizate în acest scop fusesera emise de “Fondo Sociale di Cooperazione Europeea”, cu sediul la Milano, care nu avea însa dreptul sa efectueze operatiuni bancare. Fondo Sociale apartinea de fapt lui Ini Muresan si Hossu, nefiind altceva decât o firma-ecran înfiintata pentru afacerile oculte ale celor doi escroci. Prejudiciul adus Daciei Felix de cei doi, prin ingineria financiara Cadewell - Insulele Virgine: nici mai mult nici mai putin de 1000 miliarde lei. Filiera “Ram Thade Ltd - Cyprus” - Cascadele
Celebrul print al Banatului Zaher Iskandarani s-a nascut la 1 ianuarie 1958, în Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de strânsa prietenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al-Assad. Sosit în România pe filiera serviciilor siriene, Zaher Iskandarani s-a instalat la Timisoara. Oficial student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara; neoficial: traficant si om de legatura al serviciilor siriene cu cele sovietice (prietenii nostri).
Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor în “cascada”. În 1992, Zaher primeste cetatenia româna, devenind mai român ca oricine. Tot în 1992, firma sa “Rami S.R.L.” figura pe primul loc în topul societatilor comerciale timisorene. Ulterior, în perioada anilor 1994-1995, o serie de firme avându-l actionar tot pe Zaher – prosperau în jurul societatii “Rami”, având nume dintre cele mai ciudate: Bloody Fox (Vulpea Sângeroasa), Kiss and Kill (Saruta si Ucide) sau Black Baron (Baronul Negru). În Timisoara însa, reteaua comerciala a lui Zaher, demarase în tromba cu un capital subscris de 100 de milioane lei (“Rami” cu doar 28 milioane), atingând urgent, performante impresionante, observate si de Garda Financiara si de Inspectoratul General al Politiei Timisoara. Numai în perioada martie 1994 - aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus în România 209 transporturi de tigari si cafea, însumând 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia si Elvetia cu documente, de regula, false. Mecanismul în “cascada” pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din consultarea dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Astfel, societatea comerciala “My San S.R.L.” – avându-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana - a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma “Ram Thade Ltd Cyprus” (paradis fiscal utilizat cu succes si de afaceristul Sorin Ovidiu Vântu), pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de aproximativ 60.00 USD, practicat pe piata internationala în acea perioada. Ordinul 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Zaher, utilizând contractul din 1993 încheiat cu partenerul sau de la “Ram Trade Ltd – Cyprus”, a contestat însa în instanta, solicitând recalcularea taxelor vamale. Si, fara nici o coincidenta, de fiecare data româno-sirianul a câstigat, invocandu-se fie caracterul “abuziv” al ordonanteleor, fie virtutea “libertatii contractuale”. Si astfel, afacerile lui Zaher si oamenilor sai - Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau “ca unse”, când, în 1995, filmul afacerilor in “cascada” s-a rupt brusc. Asa se face ca, în mai 1995, doi politisti români sosesc subit în Cipru, dornici sa-l întâlneasca pe partenerul “cipriot” al revolutionarului "Print al Banatului".
La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza; nu exista nici o firma înregistrata sub numele “Ram Trade Company”, ci doar una “Rami Trade Company Ltd”, înregistrata sub numarul 54146 din anul 1993. A doua surpriza; firma cipriota îi avea ca actionari chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni). A treia surpriza: firma cipriota nici micar nu avea ca obiect de activitate comertul cu cafea sau tigari. Pe scurt: româno-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la “partenerul cipriot” Zaher. Afaceri derulate în cascada, între o firma-fantoma si una înregistrata în România, contravenind astfel principiului liberatii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal. Reteaua din Cipru – un paienjenis. Zaher brichisise în Cipru un adevarat paienjenis de societati, care, chipurile, derulau afaceri cu “My San SRL” si “Ram Trade SRL” din România, în calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si în cazul firmelor cipriote “ETS Andreas Kallis Ltd” ori “Silver Coast Resources Ltd”, conform documentelor celor doua societati din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, însa, firmele din Cipru - partenerele lui Zaher – “nu stiau nimic”: în plus, nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate. Politistii români nu au descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei-fantoma “Ram Trade Company”, cu conturile deschise la Bank of Cyprus . În România, Zaher a sustinut în cadrul procesului ce i-a fost intentat, prin avocatii sai, ca în sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare: în loc de “Rami Trade Company Ltd”, se trecuse “Ram”. Lipsea practic o litera! Ca dovada, s-a prezentat completului de judecata un certificat de inmatriculare al firmei “Rami”, cu motivatia ca greseala apartinea partenerului “cipriot”. Cine era “cipriotul”, nu s-a mai amintit în instanta (adica tot Zaher). În cadrul cercetarilor, în depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara documente legale, în valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea în tara: importa tigarile din Elvetia printr-o societatea de tip Off-shore si le vamuia în Ungaria, dupa aceea, le introducea în România cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul român cu 10 milioane de dolari. Complicitati posibile - numai la nivel înalt. Desigur, nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca de pilda, cu ocazia Forumului “Crans Montana” de la Bucuresti, din aprilie 1994, "Printul Banatului" nu s-ar fi numarat printre sponsori oficiali ai manifestarii, orchestrate din umbra de abilul guzgan Viorel Hrebenciuc. Omul care îl introdusese si pe spionul palestinian Kamel El-Kader în mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori în cel guvernamental de la Palatul Victoria, în calitate de consilier. Sugativa - S.V. International Tranzaction. Echipa de aur, Sever Muresan-Hossu, despre care aminteam si în numarul trecut, a drenat 17,5 miliarde lei, plus alte 160 milioane de dolari de la celebra banca Dacia Felix în anul de gratie 1990. Actiunea s-a derulat dupa urmatoarea reteta; Bancorex, diamantul mafiei financiare, a emis o scrisoare de garantie în favoarea “firmei franceze” S.V. (adica Sever Muresan) International Tranzaction, în baza unui ordin emis de firma de comert exterior Terra. Pentru cei mai putin informati, înainte de 1989, societatea Terra derula afaceri fantoma pentru regimul Ceausescu, dar sub stricta coordonare a serviciilor secrete. În conditiile date, Sever Muresan a utilizat ilegal scrisoarea de garantie, prin intermediul complicelui Mircea Hossu - de credite în valoare însumata de 17,5 miliarde lei. La care s-a mai adaugat o alta lipitoare, de doar 160 milioane de dolari, din contul bancii Daciei Felix - care formeaza obiectul unui dosar de cercetare penala distinct. Implozia acestor credite neperformante a condus la falimentul acestor banci românesti, înghitind totodata economiile a milioane de romani. Si în acest caz, justitia româna, obedienta si impotenta, s-a trezit ca mai mereu cu sireturile legate. Dar în cazul omului de afaceri roman Sever Muresan, în noiembrie 2000, Curtea Corectionala de la Geneva a facut dreptate românilor, condamnând acest escroc international la trei ani si jumatate de închisoare si cinci ani de interzicere a sejurului în Elvetia (asta da problema), într-un caz de escrocherie în valoare de numai 25 milioane de dolari în dauna bancii clujene Dacia Felix. Si în felul acesta, sub o forma sau alta, tot elvetienii cu paradisul lor au rezolvat (într-un fel) problema justitiei, dar nu si a banilor. Întelegerea era de fapt una foarte simpla; statul român îl pierde pe Muresan, banii se depoziteaza în Elvetia, iar Curtea de la Geneva se ocupa cu priponitul infractorului român, si asta pentru ca “baietii destepti” sa aiba timpul necesar sa cheltuiasca banii furati de la poporul român prin mâna lui Muresan. Tentacula “Columna Bank” – Manel Finanz A.G.-Switzerland. Manevra financiara de la Columna Bank, putin mai sofisticata în raport cu altele similare, a beneficiat de o reteta dulce-elvetiana. Schema, de import, apartinea partiturii mafiei financiare internationale. Povestea începe scurt: Columna Bank a aparut pe piata româneasca prin asocierea a patru persoane fizice din România, având fiecare un aport la capitalul initial de 120 milioane lei, cu un cetatean german având un aport de 300.000 de dolari americani, si firma elvetiana Manel Finanz A.G., societate care, cu un capital social de 7,7 milioane de dolari, a devenit proprietara bancii în proportie de 93%. Societatea Manel Finanz A.G. avea profil de societate Off-shore, fara sa desfasoare vreo activitate reala în Elvetia. Administratorul la vedre al firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior ca avea un contract cu câteva persoane din România pentru investirea banilor. În legatura cu aceasta situatie inedita, fostul sef al Inspectoratului General de Politie, Pavel Abraham (zis si Generalul Cocaina), a dezvaluit ca banii proveneau, în realitate, din România. Într-un mod similar, Urf Von Daniken, seful politiei elvetiene, a declarat saptamânalului “Cash”, care apare la Berna, ca "în spatele bancii Columna se afla servicii secrete românesti". Desigur, ce nu stia Von Daniken era tocmai deosebirea dintre fosta si actuala Securitate. Elvetianul, si el ca mai toti europenii, era victima serviciilor de dezinformare ruse, care si-au dorit mai mereu ca distinctia dintre “fosta” si “actuala” sa nu se realizeze. Cert este ca unul dintre actionarii români ai societatii elvetiene a fost identificat în persoana socrului lui dom’profesor Virgil Magureanu, la acea data director al S.R.I. (numit de cine în aceasta functie?). Ingineria de la Columna Bank - proprietatea societatii Manel Finanz A.G., care rula fonduri provenite chiar din România - s-a dovedit profitabila dar numai pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna (columnele europene). Cu creditele acordate fara restrictii de banca Columna, firmele Euro-Columna au achizitionat pachetele majoritare de actiuni de la toate societatile de stat din domeniul îngrasamintelor, operatiune în care a fost implicat si fostul presedinte al FPS (Fondul Proprietatii de Stat) Emil Dima. De altfel, pentru o buna cooperare, F.P.S. a deschis la Columna Bank un cont în valoare de 64 miliarde lei si unul de numai 10 milioane de dolari. C.E.C.-ul “românesc” s-a grabit si el sa deschida un cont de 30 miliarde de lei, iar compania de stat RENEL a mai adaugat alte câteva miliarde în conturile Columna Bank. Doamna Ortansa Niculescu, cea care a mostenit presedintia bancii de la Vasile Bostan, a recunoscut târziu ca banii au fost orientati, sub forma de credite, catre firmele-satelit Euro-Columna. Ulterior, F.P.S. nu si-a mai putut retrage fondurile decât apelând la interventia Bancii Nationale a României si la serviciile Ministerului de Interne. Pe scurt: banii murdari, proveniti din diverse operatiuni speciale, au fost spalati, via Elvetia (paradis fiscal), prin intremediul Columna Bank si reinvestiti ulterior sub forma de credite speciale, în firme-satelit interesate sa acapareze industria îngrasamintelor din România. Operatiunea “VALEOLOGIA”. Bancorex a acordat, în perioada 1992-1993, credite în valuta societatii Valeologia, cu toate ca firma din Chisinau nu era autorizata sa efectueze operatiuni de comert pe teritoriul România. În iulie 1997, Curtea de Conturi a constatat aceasta operatiune financiara a Bancorexu-ului. Desi cunostea acest lucru, presedintele Bancorex din acea perioada Dan Pascariu a aprobat creditele. Cu banii de la Bancorex, societatea Valeologia a achizitionat autoturisme marca ARO (românesti), pe care le-a revândut în spatiul ex-sovietic. Conform Directiei de Combatere a Crimei Organizate din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, prejudiciul adus Bancorex prin aceasta operatiune ilegala a fost de numai 3,9 miliarde de lei si 137 milioane de dolari. În cadrul cercetarilor, în afara de Dan Pascariu, au mai fost acuzati: Razvan Temesan, Gheorghe Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet. Imediat dupa momentul deschiderii anchetei a intrat în actiune mafia politica autohtona – teleghidata de la Apus, interesata direct de musamalizarea dosarului. Astfel, propunerea I.G.P. de trimitere în judecata a lui Dan Pascariu a fost refuzata de procurorul Alexandru Tuculeanu din Parchetul General, care a dispus neînceperea urmaririi penale (celebrele N.U.P.-uri). Drept pedeapsa, procurorul Tuculeanu a fost avansat director-adjunct. Asta desi, ulterior, Parchetul General a infirmat solutia data de procurorul Tuculeanu. Pe scurt, acordarea de credite ilegale societatii private Valeologia din Chisinau (paradis fiscal al serviciilor secrete sovietice), a reprezentat o operatiune acoperita a mafiei ruse, fesebiste. Axa “ALRO-Slatina” – “ITC Management A.G.-Switzerland” – “Moscova”. Alro, lider national în productia de aluminiu, era una dintre putinele mari întreprinderi românesti profitabile si competitive pe piata europeana. La sfârsitul aniulor 90, combinatul avea o cifra de afaceri de aproximativ 300 de milioane de dolari si un profit de 50 de milioane. Guvernul condus de Adrian (termopan) Nastase a propus privatizarea societatii Alro apelând la cea mai slaba metoda, evident în defavoarea statului român, respectiv majorarea capitalului social. În perioada respectiva, Grupul “Marco International” achizitionase de pe Bursa un pachet semnificativ de actiuni ALRO. În vara anului 2001, Ovidiu Musetescu a lasat practic grupul rusesc sa devina actionar majoritar printr-o majorare de capital social. Banii respectivi, n-au intrat în bugetul statului român, ci au ramas în societate, adica în cele din urma la dispozitia noului proprietar (Marco International). Numai dupa presiunile Bancii Mondiale, procesul a fost stopat. Cu toate interventiile europene, privatizarea s-a produs totusi pe 1 mai 2002, dar între timp Grupul Marco International ajunsese sa detina nici mai mult nici mai putin de 42% din actiunile Alro, cumparate direct de pe piata de capital. În aceasta situatie delicata, statul român a negociat cu spatele la zid, pentru ca nici un alt investitor nu s-ar fi încumetat sa achizitioneze pachetul majoritar stiind ca are în spate un actionar semnificativ care i-ar fi putut bloca orice decizie. În final, Alro a fost vândut pentru numai 11,4 milioane de dolari, valoarea a 10% din actiuni, aceeasi cu care concernul Marco International devenea actionar majoritar. Daca pachetul majoritar ar fi fost vândut la licitatie (de exemplu), statul român ar fi putut încasa cel putin 50 de milioane de euro, dar suma putea fi cu mult mai mare, tinând cont de profitabilitatea societatii românesti. Se poate constata astfel, înca o data, ca ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu a facut o alta afacere proasta pe banii cetatenilor români. Spionajul rusesc mobilizat pentru ALRO. Miscarile de culise au îndepartat alti pretendenti la ALRO, între care se numara si companiile Pechiney (societate franceza, în acel moment cel mai mare producator european de aluminiu), Balli Metal si Glencore. Reprezentantii Pechiney l-au însotit chiar si pe premierul francez din acea perioada, Lionel Jospin, într-o vizita oficiala la Bucuresti, unde si-au exprimat intentiile clare de preluare a combinatului ALRO-Slatina, însa se pare ca rusii aveau înca de atunci prioritate. Iar ca reteta sa fie completa, rusii au înfiintat si o firma Off-shore la Zug, în Elvetia – înainte de privatizare. Societatea, denumita ITC Management A.G., a început sa cumpere imediat dupa înfiintare cantitati masive de aluminiu de la ALRO, si asta doar pentru a obtine cât mai multe informatii despre combinatul românesc. Conform documentelor solicitate de C.R.J.I. de la Registrul elvetian al companiilor, firma ITC Management A.G. a intrat în proces de lichidare imediat dupa ce Grupul Marco International a cumparat ALRO – misiunea fiind îndeplinita cu succes. O alta societate utilizata în acest joc rusesc este compania Dover Resources Ltd, înmatriculata în Marea Britanie. Documentele obtinute de C.R.J.I. de la englezi arata ca din actionariatul Dover Resources Ltd fac parte Krasner si Vasily Semivolkov, directorul firmei rusesti Raznoimport U.K. (Londra). Operatiunile economice coordonate din interior catre exterior realizate prin utilizarea paradisurilor fiscale, nu sunt o noutate în economia autohtona, însa subiectul a ramas mereu în umbra. Nimeni, nici o autoritate publica a statului, nu s-a aratat interesata pâna în prezent de acest subiect, interesul nul demonstrând înca o data complicitatile la nivel inalt, dar de speta joasa, a celor care au fost si sunt platiti sa apere interesul nostru, interesul contribuabilului român.
S.C. Alum S.A. -Tulcea – Pioche Consultants Ltd. –Belize. Producatorul de alumina, societatea de stat Alum S.A. –Tulcea, a fost preluat de firma Pioche Consultants Ltd din insulele Belize (de tip off-shore) în luna decembrie a anului 2004, prin intermediul Bursei Electronice R.A.S.D.A.Q., prin achizitionarea participatiei societatii Balli Metal S.A. Bucuresti (67,69% din capitalul Alum), valoarea totala a tranzactiei fiind de peste 7,3 milioane euro. În aceiasi perioada, firma Marco Industries BV, proprietarul S.C. ALRO S.A.-Slatina, a anuntat ca va construi o fabrica de aluminiu similara celei din Tulcea, dar la Cernavoda.
Marco Industries BV a conditionat realizarea acestui proiect de includerea sa printre actionarii la constructia reactoarelor 3 si 4 ale centralei nucleare. Totodata, societatea Marco Industries B.V. a cumparat la finele anului 2004, prin producatorul de aluminiu S.C. ALRO Slatina, compania de alumina S.C. Alum -Tulcea cu mult sub pretul real al pietei. Tranzactia de preluare a combinatului tulcean, are si ea o poveste interesanta. Astfel, S.C. Alum -Tulcea fusese preluat de la Grupul Balli din Londra, de catre compania Pioche Consultants Ltd, înregistrata în insulele Belize. În spatele societatii de tip off-shore înmatriculata în Belize se afla un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions U.K. (Londra) si Conef din Bucuresti, care îsi anuntasera în mai multe rânduri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea.
“Mintea deschisa” din spatele acestor operatiuni este un cetatean rus, Vitali Matsitski, proprietarul Grupului de firme Rinko. Acesta este un apropiat al grupului de interese coordonat de Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean, Leonid Kucima.
Judecatoarea Gabriela Elena Bogasiu - Kallidora Travel Ltd. –Cyprus. Pentru ca în Romania, justitia este “inamovibila”, “intangibila”, “inaccesibila”, iar dosarele sunt complicate si amestecate, familia judecatoarei Gabriela Elena Bogasiu, de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, se relaxeaza uneori navigând cu yaht-ul pe Marea Mediterana. Ambarcatiunea utilizata de familia Bogasiu, este înregistrata în documentele oficiale ale Autoritatii Navale Române (A.N.R.) ca fiind un yaht de tip Kalidora, marca Bavaria 42 - Cruiser, de fabricatie germana, în valoare de 150.000 euro. Yaht-ul Kalidora este un velier de 13 metri, motorizat, folosit frecvent la iesirile pe Mediterana ale sotului judecatoarei Bogasiu, Mihai Bogasiu - fost procuror si actual avocat respectabil, despre care o serie de informari sustin ca este complicele afaceristului Stefan Radulescu, în operatiuni de evaziune fiscala. Si cum justitia si coruptia traiesc în simbioza în România, yaht-ul Kalidora apare ca fiind proprietatea unei firme de tip off-shore înmatriculata în Cipru, respectiv societatea "Kallidora Travel" Ltd.-Cyprus. Desi actionariatul firmei off-shore este acoperit de legislatia cipriota, în mod cu totul întâmplator administratorul declarat (la vedere) este Florin Cernea - o ruda a sotilor Bogasiu. Ansamblul rezidential “Oasis” Constanta - Rom Real Invest Ltd. –Bermuda. Super proiectul imobiliar "Ansamblul rezidential Oasis", amplasat în zona Ovidiu Nord a Constantei, are în spate o retea de cinci societati asociate în sistem cascada, iar la centru o societate off- shore din insulele Bermude.
Societatile în cauza sunt administrate de firma Rom Real Invest Ltd. -Bermuda care detine 100% din actiunile celorlalte patru. Administratorii firmei constantene S.C. Rom Estate S.R.L., norvegienii Kay Tonnes Thorkildsen, Jon Gausen si britanicul Shegog Andrew au intrat în atentia Garzii Financiare Constanta, dupa ce au achizitionat zeci de hectare de teren de la diferite persoane fizice din Constanta si Ovidiu, la preturi mult mai mici decât cele practicate în perioada respectiva pe piata imobiliara. Nu pretul mic a fost problema, ci provenienta banilor, tranzactia fiind de fapt o operatiune de spalare de bani, coordonata, în buna traditie a mafiei internationale, prin societatea off-shore din insulele Bermuda. Într-un mod similar, administratorii de la Rom Estate SRL, dar sub numele S.C. Westhouse Group S.R.L., Gausen, Thorkildsen si Andrew au obtinut avizul de mediu pentru proiectul "PUD ansamblu de locuinte S+P+5E-6E si împrejmuire teren", amplasat pe strada Duiliu Zamfirescu numarul 34. Aceasta noua societate, respectiv S.C. Westhouse Group S.R.L. are întâmplator ca unic actionar tot off-shore-ul Rom Real Invest Ltd înmatriculat în Bermuda. Terenul din P.U.D., in suprafata de 6556,85 metri patrati, apartine in proportie de aproximativ 50% Westhouse-ului (adica 3006 mp), iar restul suprafetei domeniului public al Primariei Municipiului Constanta. Nova Bank - Banca Unirea – Alitrade A.G. –Elvetia. Moldoveanul Iurie Cecan, fost presedinte al Centrului de Afaceri Româno-Rus, în prezent seful Casei de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) a Republicii Moldova, numit la propunerea Partidului Comunist, a ocupat functia de director al Bancii NOVA BANK, care a preluat activele fostei Banci Unirea. Aceasta banca (Unirea) a fost devalizata de un grup de firme de tip off-shore înmatriculate în Elvetia, firme administrate de interpusi rusi, fosti ofiteri. Banca Unirea a fost actionar al societatii DIGICOM SA, controlata de membri importanti ai PD, printre care si fostul consilier de taina al lui Traian Basescu, pe nume Dorin Iacob. La rândul lui, Iacob apare nominalizat în afacerea "Columna", în care peste 60 de spatii comerciale din Bucuresti au intrat în posesia milionarului Liviu Tudor, magnatul magazinelor economat din Bucuresti. Iacob a fost, pâna în 2001, vicepresedinte al PNR si apropiat al lui Virgil Magureanu, seful PNR, partid absorbit prin fuziune de PD. În urma cu doi ani, oamenii din jurul ex-colonelui SRI Paltânea, al Bancii Unirea, al grupului de la Centrul Oamenilor de Afaceri Româno-Rus au intrat în atentia Oficiului pentru Spalarea Banilor. Paltânea derula afaceri prin societatea PROCONSULT DEVELOPMENT, firma ce apare în evidentele Oficiului ca fiind implicata în operatiuni de spalare de bani. Pe aceasta lista este mentionata NOVA BANK, dar si off-shore-ul ALITRADE din Elvetia (actionar la Banca Unirea). Simona FICA
|
