Cazul celor mai mult de 10 kilograme de smaralde, rubine si safire “aflate” in bancile belgiene este unul dintre cele mai intrigante subiecte aparute dupa declararea falimentului Bancii Internationale a Religiilor. Subiectul este fierbinte deoarece ele au fost furate – conform documentelor aflate acum in posesia redactiei Exploziv-News – de insusi seful firmei care a lichidat Banca Internationala a Religiilor, nimeni altul decat Arin Octav Stanescu (nume real = Arie Shalev, israelian cu interdictie de a intra in Israel!), actionar, printre altii (asa cum am aratat anterior, in articolul “Detalii despre Dan Diaconescu si mafia din spatele OTV”) al postului de televiziune OTV.

Desi perceput ca specialist in probleme de reorganizare si lichidare bancara in Romania, Arin Octav Stanescu, seful firmei care lichideaza Banca Internationala a Religiilor, s-a comportat in cazul pe care vi-l relatam in continuare, ca un veritabil fanariot, incalcand voit, o sumedenie de legi, reguli si regulamente bancare. Stralucirea pietrelor pretioase din seifurile belgiene, care au aprins imaginatia multora, nu a starnit si dorinta procurorilor de a cantari, la randul lor, legalitatea actiunilor „bijutierului” Stanescu. Povestea incepe in luna iunie, anul 1996, cand Sucursala Bucuresti a Bancii Internationale a Religiilor a acordat un credit de un milion de dolari SUA societatii comerciale „Interfin Brok Corporation”.

Aceasta a solicitat acordarea creditului pentru cumpararea de pietre pretioase, pe care intentiona sa le revanda, ulterior, pe diverse piete bursiere. Interfin a cumparat, in total, 2667 de pietre pretioase (dintre care 697 rubine, 1884 smaralde si 86 safire). Conform facturii care a insotit pietrele cumparate de la Jewellery Ltd. (Belgia), acestea ar fi valorat circa 5,17 milioane de dolari SUA, valoarea fiind acoperitoare pentru creditul acordat. Potrivit normelor de creditare ale Bancii Nationale a Reomaniei, in vigoare la acea data, garantia minima necesara pentru un credit de 1 milion de dolari era de 1,51 milioane USD. (6,05 miliarde de lei vechi).  Potrivit lui Radian Raceala, fost director al Directiei Credite, banca a solicitat BNR realizarea unei expertize a pietrelor pretioase. „Banca Nationala ne-a comunicat ca nu are posibilitatea de a efectua o astfel de expertiza. Ne-a raspuns in schimb ca valoarea pietrelor pretioase se determina potrivit notei comune a a Bancii Nationale si Ministerului Finantelor. Nota, semnata de Mugur Isarescu si de secretarul de stat Gheorghe Oana (astazi consilier in Curtea de Conturi a Romaniei). Aceste norme comune aprobau lista preturilor de inregistrare a pietrelor pretioase si semipretioase. Lista nu cuprindea valori fixe, ci un pret minim si unul maxim la care Banca Nationala putea plati astfel de pietre daca le cumpara de la persoane fizice sau juridice. Reprezentantii Bancii Religiilor au calculat valoarea de garantie a pietrelor, la preturile minime din nota comuna, valoarea finala fiind de 1,66 milioane de dolari. Altfel spus, BIR a evaluat pietrele la cel mai mic pret posibil, potrivit normelor Bancii Nationale, cu 3,5 milioane de dolari mai putin decat suma din factura Jewellery Ltd, valoarea finala (1,66 milioane de dolari) a fost suficienta pentru a garanta creditul de un milion de dolari acordat Interfin Brook Corporation. Pietrele s-au constituit ca garantie sub forma gajului cu deposedare. In tezaurul sucursalei municipiului Bucuresti al BIR au fost pastrate doar 56 de pietre (esantioane), restul de 2667 bucati fiind depozitate in numele Bancii Internationale a Religiilor, intr-o caseta de valori inchisa intr-un seif cu cifru, inchiriat la General-Bank in Belgia. Interfinbrok Corporation nu a rambursat creditul catre BIR si astfel banca a hotarat sa execute gajul si sa ia pietrele in proprietatea sa pentru suma de 1,19 milioane USD (creditul de un milion plus dobanda)), actul de dare in plata fiind incheiat la data de 19 martie 1998. 
 

Doi ani mai tarziu, cand banca a fost declarata in faliment, lichidatorul Reconversie Valorificare Active (RVA SA) – al carui patron este Arie Shaelv (alias Arin Octav Stanescu) nu a preluat patrimoniul BIR pe baza de inventar de predare – primire si nici nu a facut bilantul activelor si pasivelor impreuna cu administratorii bancii, carora le-a interzis accesul in sediile bancii. „Metoda” folosita de lichidator, care nu respecta prevederile Legii 31/90 a societatilor comerciale (art. 247) a avut ulterior cosecinte grave. In luna noiembrie a anului 2001, Arin Stanescu, administratorul RVA SA a intrat in biroul contabilului sef Mihai Raducea caruia i-a solicitat cheia de la caseta de valori din Belgia, legitimatia si cifrul de acces la caseta de valori. Normele metodologice ale Bancii interziceau ferm o astfel de cerere – nici daca ar fi fost proprietarul bancii, Arin Stanescu nu putea primi ceea ce a solicitat, intr-o asemenea maniera, „da-mi cheia, legitimatia si cifrul de la seiful din Belgia!”, mai ales ca Raducea nu-i putea satisface, legal, cererea, deoarece nu avea acces nici el, de capul lui, in tezaur. Inconstienta, sau poate doar slugarnicia, l-a facut pe Raducea sa-i dea lui Arin Stanescu cheia, cifrul si legitimatia comorii din Bruxelles. Dovada a modului jalnic in care s-a desfasurat „operatiunea” sta felul in care aceasta a fost consemnata – un proces verbal, o ciorna scrisa de mana (vezi facsimil ...). Nici la un butic nu se permite asa ceva, dar la o banca? Mai ramane insa un amanunt demn de semnalat! In evidenta obligatorie a intrarilor iesirilor din tezaur nu este consemnata „operatiunea” din 7 noiembrie! Cu, cifrul, cheia si legitimatia in buzunar, Arin Stanescu a descalecat, sase zile mai tarziu, in capitala Belgiei, la sediul bancii Fortis Banque (fosta General Bank) unde erau date in pastrare pietrele pretioase. Era ora 10 dimineata, ziua de 13 noiembrie. Dam cuvantul executroului judecatoresc supleant Luc Pauwels (acesta ii tinea locul executorului titular Roger B Moreels): „I-am intalnit pe maestrii Bernard Roland, Jean Loouis Roba, avocati, Eddy Vleeschdrager, expert, precum si pe maestrul Arin Stanescu, avocat in Bucuresti si administrator al partii solicitante, care imi cer sa asist la inventarierea, estimarea si alcatuirea unui lot de pietre pretioase apartinand bancii in faliment si depozitate, conform declaratiilor partii solicitante, in caseta de valori a agentiei bancare mentionate mai sus. Ne indreptam spre sala casetelor de valori si dupa indeplinirea formalitatilor de inregistrare, procedam la deschiderea casetei de valori cu numarul 424 cu ajutorul combinatiei si a cheii aflate in posesia maestrului Stanescu. In interiorul casetei mentionate se afla doua casete de nylon negre, una avand o banda de culoare galbena iar cealalta o banda de culoare rosie. In caseta cu banda galbena, descoperim un plic de hartie care prezinta 79 de safire slefuite, avand o valoare aproximativa de 96,5 carate. In caseta cu banda de culoare rosie, descoperim o cutie metalica in care (n.r. urmeaza o descriere a plicurilor si a pietrelor gasite in interior). Dupa terminarea inventarierii, punem pietrele pretioase la locul lor in plicurile de hartie, apoi in cutia metalica si, in final, in casetele de nylon de care vorbeam mai sus si ne indreptam spre cutia de valori cu numarul 424 pentru a pune la loc casetele mentionate. Dupa ce am pus casetele mentionate in caseta de valori, am inchis-o si am format combinatia iar cheia casetei de valori mentionate a fost incredintata maestrului Bernard Roland (?!). In acest moment, ma despart de maestrii Bernard Roland, Jean-Louis Roba si de maestrul Arin Stanescu, precum si de domnul Eddy Vleeschdrager, si parasesc locul. Era ora 12,30”.
 

Ati remarcat ca intre cei de mai sus se regasea si un expert, Eddy Vleeschdrager. Acesta, de meserie bijutier, a avut „misiunea” de a estima valoarea pietrelor pretioase. Lovitura de teatru – expertul a tras concluzia ca cele 2667 de pietre pretioase valorau ... 63.476 dolari SUA! Suma este cu mult mai mica decat cea de 5,17 milioane de dolari, inscrisa pe factura externa prezentata de firma care solicitase creditul de la banca si decat cea de 1,66 milioane de dolari, cat era inscrisa ca garantie a creditului, potrivit normelor Bancii Ntionale a Romaniei. Diferenta este atat de mare incat nu poate fi doar expresia diferentei de „gust” intre cei doi bijutieri – cel care a dat primele valori si cel de-al doilea! Unde mai pui ca ambii sunt belgieni, ba, mai mult, locuiesc in acelasi oras, Anvers. La o privire mai atenta, observam insa ca expertiza facuta la banca de Eddy Vleeschdrager ridica mari semne de intrebare. In primul rand, este un mister cum de a putut acesta sa evalueze in cel mult doua ore (presupunand ca toate formalitatile - plus manipularea - au durat maxim 30 de minute) 2667 de pietre pretioase! Cate una la mai putin de 3 secunde, abia este timp sa le numeri. In al doilea rand, nicaieri nu se precizeaza daca expertul a avut cu el macar un instrument specific evaluarii pietrelor – un refractometru, o lampa cu ultraviolete, ori macar un subler. Asteptam sa vedem ce expert va pretinde ca se poate face evaluare la centima, numai din priviri! „Lotul are o valoare de 63.476 de dolari! In acest scop, am redactat prezentul raport, certificand faptul ca eu insumi am procedat la expertizare”, scrie Eddy Vleeschdrager. Al treilea mare semn de intrebare il ridica data intocmirii raportului – 15 noiembrie 2001, doua zile de la vizita la banca! De unde reiese ca expertul tocmit de Stanescu a facut raportul amintindu-si de fiecare dintre cele 2667 pietre pretioase vazute in urma cu doua zile. Greu de digerat, mai ales ca memoria lui Vleeschdrager a avut sincope evidente – in raportul sau scrie ca vizita a inceput la ora 11, nu la 10 si ca executorul judecatoresc in prezenta caruia a expertizat pietrele se numea Roger B. Moreels (dupa cum am aratat acesta nu putuse veni si fusese inlocuit de un supleant). Oare vreun tribunal belgian ar fi acceptat vreodata o expertiza astfel intocmita? Ca dovada ca indoielile exprimate mai sus nu sunt deloc nejustificate, sa mentionam ca belgianul a venit ulterior la Bucuresti pentru a expertiza pietrele ramase aici ca esantion. Concluzia a ramas, bineinteles, aceeasi, dar este demn de mentionat ca expertiza a fost facuta cu instrumente, nu din ochi, si a durat 5 zile, nu 2 ore!
Lasand la o parte cele de mai sus, sa presupunem ca BIR ar fi vandut pietrele pretioase, inainte de faliment, cu mai putin de 70.000 de dolari, in situatia in care normele BNR si cele ale Ministerului Finantelor spuneau ca pietrele valoreaza cel putin 1,6 milioane de dolari, adica de 23 de ori mai mult! Ar fi recunoscut vreuna din institutiile statului expertiza lui Vleeschdrager? Raspunsul e de la sine inteles si ar fi dus, mai mult ca sigur, la condamnarea responsabililor bancii pentru delapidare. In anii scursi de atunci, cazul a ajuns si pe masa procurorilor. Toate plangerile s-au lasat, in cele din urma, cu neinceperea urmaririi penale, atat de partea lichidatorului cat si de cea a fostilor conducatori ai bancii. Niciunul dintre procurori nu a cercetat insa (nu a indraznit?) gravele incalcari ale normelor legale si procedurale! S-au facut ca nu le-au vazut, desi au avut sub nas toate dovezile, inclusiv rapoarte ale expertilor! „Miza este insa prea mare. Daca RVA Insolvency Specialists va vinde prin negociere directa sau va organiza o licitatie trucata sau printr-un interpus isi va vinde, siesi, pietrele pretioase la 60.000 USD, va rezulta un profit in interes propriu de peste 4 milioane de dolari”, se arata intr-un comunicat al fostei conduceri. Speculatia de mai sus a aparut ca urmare a unei emisiuni pe postul de televiziune Antena 1, unde se afirmase ca fosta conducere si-a jefuit propria-i banca si si-a insusit un milion de dolari pe baza pietrelor de proasta calitate. Reportajul, realizat de Gabriela Vranceanu Firea si Moise Guran a fost difuzat in seara dinaintea judecarii la Curtea Suprema a recursului in anulare depus de Procurorul general impotriva declararii falimentului Bancii Internationale a Religiilor. In acelasi reportaj, fosta conducere a BIR a fost acuzata ca ar fi spalat 20 de milioane de dolari apartinand traficantilor de droguri din America de Sud, acuzatie respinsa deja de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor. Deoarece au refuzat sa prezinte atat punctul de vedere, cat si dreptul la replica, cei doi realizatori au fost cercetati de procurori pentru abuz in serviciu, urmare plangerii penale facute de cei incriminati in „Observator”. Au primit NUP, dar judecatorii au infirmat solutia procurorilor si le-au cerut sa refaca urmarirea penala. Atat... In urma cu un an, Ion Pana, reprezentantul actionarilor Bancii Internationale a Religiilor, a solicitat procurorului sef Daniel Moraru sa instituie luarea de masuri asiguratorii asupra cantitatii de pietre pretioase, in vederea prevenirii instrainarii acestora la un pret inferior celui real”. Solicitarea a fost respinsa, ca neintemeiata. Motivul cererii il constituia anuntul firmei RVA Insolvency Specialists de vanzare, intre altele, a „unui lot de pietre pretioase (rubine, smaralde, safire). Mentionam ca pentru aceste pietre pretioase s-a efectuat o expertiza la Anvers, in laboratoarele Eddy Vleeschdrager Pelcanstraat” (n.r. - au uitat sa precizeze „din amintiri”). Dar ce s-a intamplat mai departe cu pietrele este o alta poveste... Si o vom dezvalui. Foarte curand!
 

Acum, ne reintoarcem la Stanescu si va prezentam profilul infractional al celui care – de aceasta data din postura de proprietar al firmei More Stevens – controleaza din umbra postul OTV si, implicit, pe Dan Diaconescu (ii multumim cititorului care ne-a pus intrebarea: “De ce si caror servicii secrete da cu subsemnatul “senzationalul” DD si ce cauta el mereu in ambasada Israelului la Bucuresti?” – ne-a adus indicii importante despre legatura pe care DD o are cu Mossad, prin Arie Shalev, legatura pe care o vom prezenta intr-o ancheta de presa viitoare).
Arin Octav Stanescu actioneaza in Romania sub dubla identitate. Cele doua identitati ale sale sunt cea “oficiala”, adica “Arin Octav Stanescu”, cu data nasterii: 23.08.1950, si “Arie Shalev”, cetatean israelian, nascut la 15.08.1953, domiciliat in Kharmiel, (N-E de Haifa), in Israel. Din informatiile pe care le detinem, reiese ca dupa 1976, Arin Octav Stanescu a emigrat, impreuna cu familia sa, in Israel. Pe atunci, Stanescu era avocat, membru al Baroului Vrancea si, ulterior, al celui din Bucuresti. Stabilit la Kharmiel, un oras cu o populatie de cca 50.000 de locuitori situat in apropiere de Haifa, Stanescu a indeplinit vreme de mai multi ani functia de jurist al Primariei, dar si de notar public. In prealabil insa, din motive necunoscute, Stanescu si-a schimbat identitatea, imprumutand numele "Arie Shalev", dar modificandu-si si data nasterii, in documentele oficiale de identificare, din 23.08.1950 in 15.08.1953. Asadar, una dintre cele doua identitati ale lui Shalev - Stanescu este falsa! Revenirea sa si a familiei sale in Romania a avut loc la putin timp dupa 1990. Se pare ca activitatea din Israel a lui Stanescu - Shalev a prejudiciat grav anumite persoane fizice si juridice, iar aceste prejudicii sunt de natura financiara. Persoane contactate de noi la fata locului au declarat ca "Shalev" a parasit orasul Kharmiel "peste noapte", fara ca cineva sa cunoasca circumstantele plecarii sale. Aceleasi persoane au precizat, vizionand fotografii ale actualului lichidator-sef Arin Octav Stanescu, ca persoana infatisata de acestea a trait si locuit in Israel sub numele "Arie Shalev". In 1992, Stanescu - Shalev a infiintat in Romania o societate comerciala, SC All Kind of Business Impex SRL, cu nr de inmatriculare J40/18348/1992, folosind pentru aceasta identitatea dobandita in Israel, asadar cea conform careia poarta numele "Arie Shalev", iar data nasterii sale este 15.08.1953. Conform CCIR, societatea comerciala este in functiune. Folosirea in mod oficial a unei identitati false pe teritoriul Romaniei constituie, conform Codului Penal, infractiune. Iata un extras din art. 393 Cod Penal, care se refera la infractiuni privind identitatea:. "Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani." Completam cu un extras din Art 145 CP, la care se refera articolul anterior: "Prin termenul <<public>> se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public." Prin folosirea cel putin la Registrul Comertului a unei identitati care nu corespunde celei oficiale, lichidatorul Arin Octav Stanescu - Arie Shalev a comis asadar o infractiune si este pasibil de pedeapsa cu inchisoarea. Shalev - Stanescu a folosit insa in fata autoritatilor romane si cealalta identitate a sa, fapt care se petrece dealtfel si in prezent. Bunaoara, la cativa ani de la infiintarea primei societati comerciale, in 1995, ia fiinta SC Ramirom Oil SA, in care Arin Octav Stanescu este asociat si administrator, alaturi de Zamfirescu Alina-Andreea, membru al familiei celui care avea sa-i devina asociat in cadrul SC Moore Stephens RVA SA, Calin Andrei Zamfirescu, presedintele UAR. Cu aceeasi identitate, Arin Octav Stanescu este asociat sau administrator si in alte societati comerciale. Cu Zamfirescu Alina Andreea a fost asociata si sotia lui Shalev - Stanescu, sub numele de "Emilia N Shalev", in cadrul SC Matfarm SA. Sub celalalt nume, "Emilia Stanescu", sotia lui Shalev - Stanescu este membru in conducerea executiva a Moore Stephens, firma care apare insuveica de firme actionare la postul OTV al lui Dan Diaconescu, si careia i-a fost schimbat numele in RVA SA – cunoscut mai ales ca lichidator al marilor societati de stat. Fiica lui Shalev - Stanescu a fost asociata - sub numele "Ariana Shalev" - in cadrul SC Flanders Color Romania SRL, societate comerciala infiintata in anul 1994. Actualmente, numele complet al fiicei lui Shalev - Stanescu este Nadir Ariana Florentina, aceasta fiind casatorita cu un cetatean kurd care desfasoara afaceri pe teritoriul Romaniei. Nadir Ariana Florentina este asociat fizic si administrator in cadrul SC ML Design SRL, societate intre ai carei asociati persoane juridice apare si SC AOS Servicii SRL, firma care ii apartine, dupa cum indica numele ei, dar si baza de date a CCIR, lui Arin Octav Stanescu. Mentionam ca datele de identificare a Emiliei Shalev (n. 12.10.1951) coincid cu cele ale Emiliei Stanescu. De asemenea, datele Arianei Shalev (n. 26.04.1975) sunt identice cu cele ale Arianei - Florentina Nadir. Conform Serviciului de Evidenta Informatizata a Persoanelor, data oficiala a nasterii lui Arin Octav Stanescu este 23.08.1950, iar domiciliul familiei Stanescu este in str Sg Scarlat 39, sectorul 5, Bucuresti. La aceasta adresa se afla si sediul social al SC AOS Servicii SRL, dar isi are domiciliul si o persoana cu numele Florentina Gabriela Shalev (n. 06.03.1983), membru al familiei Stanescu. De la sfarsitul anilor ’90, Arin Octav Stanescu - Arie Shalev a participat activ la lichidarea mai multor societati comerciale sau bancare importante, intre care, dupa cum am mai mentionat, Banca Internationala a Religiilor, Bankcoop, bancile Albina si Fortuna, societatea de asigurari Metropol, dar si altele. A fost acuzat in repetate randuri de insusirea unor parti importante ale patrimoniului acestora, de instrainarea unor imobile catre terti la preturi mult mai mici decat cele reale, precum si de insusirea ilegala a unor imense sume de bani, din conturile acelorasi societati, contra "serviciilor" prestate ca lichidator. In cadrul scandalului "BIR - Pavalache", s-a acreditat teoria conform careia insusi Arin Octav Stanescu a fost de fapt la originea demascarii fostului consilier guvernamental, dar in interes propriu, si nu intru eradicarea coruptiei. Dupa cum se stie, mita pretinsa de acesta de la persoane din fosta conducere a BIR ar fi urmat sa se afle la baza inlaturarii lichidatorului bancii, mai precis la inlaturarea de la administrarea BIR a societatii de lichidare condusa de Stanescu. Toti cei care au facilitat contactele dintre Fanel Pavalache si cei interesati de inlaturarea lichidatorului au fost persoane din anturajul lui Arin Octav Stanescu, asadar acesta a putut evita la timp si extrem de eficace, ca Banca Internationala a Religiilor, al carei patrimoniu era foarte valoros, sa dispara de pe lista societatilor aflate in lichidare sub supravegherea sa. In acest context, este cunoscut faptul ca denuntatorii lui Fanel Pavalache sunt tocmai persoanele care stabilisera contactul dintre acesta si fostul presedinte al BIR, Ion Popescu. Cel putin in privinta BIR, Stanescu - Shalev a putut astfel continua sa comita abuzuri importante. In acest context, detinem probe conform carora Arin Octav Stanescu, in calitate de lichidator, i-a propus unei persoane din cadrul conducerii fostei Banci Fortuna (de asemenea lichidata de RVA), achizitionarea de catre aceasta a cladirii BIR din Bd Stirbei Voda din Bucuresti pentru suma de numai 250.000 USD, in conditiile in care valoarea edificiului era de cateva ori mai mare. Din suma propusa, doar 150.000 USD ar fi urmat sa ajunga in contabilitatea BIR, restul de 100.000 USD insemnand un "bonus" pentru Arin Octav Stanescu. Si legatura lui Shalev - Stanescu cu falimentarea artificiala a SC Aviatia Utilitara Bucuresti SA este evidenta. Reamintim ca Bankcoop, banca lichidata de Moore Stephens RVA, societate al carei administrator este 
 

Arin Octav Stanescu, s-a inscris la masa credala a SC AUB SA cu o creanta inexistenta.
De la furtul patrimoniului statului, Stanescu – Shalev a ajuns nu doar actionar la OTV, dar, mai ales, sustinator si sfetnic al lui Dan Diaconescu, garsoniera din Magheru fiind doar o interfata a unor afaceri necurate in urma carora DD a fost “gratulat” de evreul infractor (despre care rapoartele SIE spun ca ar fi fost agent MOSSAD, acum intrat in dizgratiile serviciului secret israelian tocmai datorita infractiunilor de drept comun savarsite pe teritoriul Haiffa) cu un elicopter, de exemplu. Coincidenta sau nu, Diaconescu isi tine banii la “ciorapul” aceleasi banci belgiene de unde asociatul sau Arin Octav Stanescu Arie Shalev a furat pietrele pretioase ale BIR. Vom reveni cu alte amanunte

Simona FICA 

• Adauga
• Comentarii

+/- Deschide/Inchide

+/- Deschide/Inchide

Datele tale de contact:

Name:

Email: do not notifynotify

Mesaj:

Title:

Mesaj:

!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."