Fosta vipera a lui Vadim, care strigă pe toate canalele media, cât e de incoruptibila şi cât se luptă cu mafia din România şi de aiurea, este prima la încălcarea legilor. Lia Olguţ...
Pentru cei care s-au imbogatit - si continua sa se imbogateasca - in mod necinstit, fraudulos, in dauna a 90% din populatia Romaniei, de pe urma loviturii de stat din decembrie 1989, ei bine, da, pentru EI a fost cu adevarat o revolutie, a talhariei la drumul mare din avutul tarii, o sansa de a-si talhari semenii, condamnandu-i la saracie, la involutie! Desi o parte a societatii civile a fost reprezentata la mitingul maraton pasnic din Piata Universitatii in 1990, sub lozinca “Fara comunista!”, cea mai mare parte a oamenilor au stat pe ulitele satelor sau prin carciumi, nefiind capabili sa inteleaga, deci nici sa se teama de pericolul revenirii la putere a celui mai perfid activist al CC al PCR, Ion ILIESCU, omul stalinistilor ce au infaptuit colectivizarea fortata, tovarasul in jurul caruia s-au adunat ativistii PCR-ului cu prim-secretarii lui cu tot – cei de dinainte de ‘89, acum actuali burghezi socialisti, de parca Romania ar fi o Republica Burghezo-Socialista. Ce mai putem spune astazi, cand strazile oraselor au ajuns – la indemnul aceleiasi ciume rosii nkvd-iste, adevarate teatre de lupte, cu posibile urmari grave pe plan intern si extern, la care vad ca participa tot cei care in iunie 1990 au aplaudat minerii, aceiasi care, in 1992 au votat in mod inconstient, rusinos, iresponsabil (desi marea majoritate nu erau analfabeti, erau doar neinformati, iar acum, cand ii vad din nou in strada, manifestand impotriva Statului de Drept, eu cred fie ca sunt pera manipulati, fie pera… afumati!). Cauza ratarii sansei de a porni Romania pe drumul cel bun inca din decembrie 1989, dorit timp de cinzeci de ani de asuprire bolsevica, a fost arma care a lipsit si lipseste si acum, in anul 2012, si anume comunicarea corecta prin mass media. Dar, pe societatea civila, si atunci, ca si in prezent, au pus monopol tot ei, activistii PCR-ului, activistii lui Iliescu, care din ’90, aveau ziare multe, iar acum au TELEVIZIUNI si moderatori care, pentru un pumn de arginti, isi vand si fratii, si parintii. Cred ca sunt suficiente motive pentru a fi potolite gastile de MODERATORI INSTIGATORI LA REVOLTE POPULARE! Daca cineva din Romania ma va contrazice argumentat, sustinand ca decembrie 1989 a adus romanilor libertatea si prosperitatea, sa spuna cititorilor nostri care este cauza aparitiei clasei BURGHEZE SOCIALISTE si a clasei majoritare SARACE. De ce ne-ati saracit, tu Ioane si tu Emile? Iar tu ce faci, Traiane, cand ne scapi de hotii tarii? De cartitele care nu te informeaza? De tradatorii care te denigreaza pe tine si iti umilesc poporul? Poporul te-a ales, Traiane, NU Antena 3!
Col. (r) DSS Dumitru PRICHICI, Director marketing Exploziv-News
Da, m-am convins că există riscuri mari pentru cei care furnizează informaţii, care nu sunt destinate publicului. Dar eu am o scuză pentru această scăpare. Editorul cărţii Metacontact, scrisă de generalul rus Dmitri Fonarev, m-a rugat să prezint cartea cu prilejul lansării, la Cercul Militar. Generalul (r) E.S. i-a interzis însă editorului să mă lase să vorbesc, declarând în mod public că „ei (E.S. şi generalul Fonarev) sunt adevăraţii specialişti în fenomenologii de frontieră, nu cine se pretinde şi n-a demonstrat nimic!” (Aluzie la persoana mea.) Faţă de cele de mai sus, sugerez o idee organelor abilitate. Eu am supraviţuit cu greu atacului vascular cerebral. În curând împlinesc 77 de ani şi nu este cazul să se repete întâmplarea. Nu cer decât să fiu lăsat în pace, să-mi urmez drumul către eternitate. De data asta să-l ia în colimator pe E.S., să vadă şi dânsul efectele unui atac celebral. El este adevăratul vinovat, pentru că bălăcărindu-mă în mod public, m-a întărâtat să scot la vedere unele informaţii ce trebuiau să rămănă confidenţiale. Şi când te gândeşti că, fostul colonel E.S. a ajuns general, datorită colaborării cu mine în problema monitorizării extrasenzoriale a jurnaliştilor români răpiţi în Irak, pentru un serviciu de informaţii autohton şi pentru Celula de criză de la Cotroceni! Adică E.S. era pe post de curier, ducea rapoartele pe care le făceam eu zilnic. Pentru că în rest, e ageamiu la capitolul fenomenologiilor de frontieră. „Adevăratul specialist E.S.” nu ştie decât ce a pescuit fără discernământ de pe internet. La proba practică, e tinichea. De când e general, E.S. se face că nu mă cunoaşte, dar nu scapă nici un prilej să mă denigreze la capitolul cunoştinţelor de specialitate, susţinând „că el e adevăratul specialist în domeniu”. Poate să creadă ce pofteşte depre persoana sa, e dreptul lui. Dar să nu se amestece acolo unde nu se pricepe!!!
Fascinaţia de care se „bucură” din ce în ce mai mult personalitatea psihopatică a „serial killer-ului” în spaţiul investigaţiei ştiinţifice pe de o parte, cât si încurajatoarele încercări în materia profiler a unor talentaţi psihologi şi criminalişi, pe de altă parte, ne face să trecem în revistă, într-o abordare sintetică o serie de opinii de specialitate ca suport în propriile noastre experienţe confirmate în parte de literatura criminologică anglo-saxonă. Explicaţii etiologice de natură psihanalitică în motivaţia criminală la serial killer. Opinând pentru definirea crimei în serie ca reprezentând uciderea de victime disparate în timp, de la zile, săptămâni, ...
Wednesday, 07 December 2011 00:00 | Articol scris de Simona Ela FICA, col. Dumitru PRICHICI, Viorel SIMA
În perioadele 1992-1996 şi 2000-2004, cât PSD a fost la putere, s-au dat cele mai mari ţepe din istoria României. Au fost privatizate fraudulos aproximativ 6.000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piaţă). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICĂ 1% DIN VALOAREA DE PIAŢĂ). Prin privatizarea ilegală a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de muncă.
1. Opoziţia, scoasă din joc cu minerii
Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinţa unui şir de evenimente, fiecare de natură să pună o mare stavilă în calea trecerii la capitalism, şi nu poate fi judecată separat de ele atunci când se pun chinuitoarele întrebări care au însoţit tranziţia. Încă din primele luni ale anului, a existat suspiciunea că noua conducere provizorie instalată în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, intenţionează să-şi permanentizeze puterea. Proaspăt reînfiinţatele partide istorice au organizat manifestaţii în Bucureşti, iar puterea, benefiicind şi de serviciile unei televiziuni publice aservite, a organizat contramanifestaţii, la care au participat atât muncitori de la marile uzine bucureştene, cât şi mineri aduşi din Valea Jiului. Au fost bătăi, arestări, devastări de spaţii, dar de mică amploare. Frontul Salvării Naţionale (FSN) a anunţat că va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structură, în care, de ochii lumii, a invitat şi opoziţia - Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit „fenomenul Piaţa Universităţii“. Mii de oameni s-au strâns în piaţă (denumiţi de Iliescu „golani“), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribună a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însă altceva la 20 mai, zi care a rămas în istorie sub numele de „duminica orbului“: FSN a ieşit câştigător cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit preşedinte cu 85%, în condiţiile unei participări masive la vot: aproape 90% din populaţia cu drept de vot.
2. Democraţia predată cu bastoanele minerilor
După mineriadele din 1990, venirea minerilor se permanentizează. Devine un fenomen. Se spune că era principala armă a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Următoarea mineriadă majoră avea să aibă loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelaşi Miron Cozma, aceiaşi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, „ortacii“ cer demiterea primului-ministru, se spune că la indicaţia lui Ion Iliescu. După ce este atacată clădirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabinetul Petre Roman îşi dă demisia. Ultima mineriadă a avut loc în 1999, după arestarea lui Miron Cozma din 1997.
3. Caritas-ul, primul tun din istoria economică
A fost organizat de către compania „Caritas“ din Cluj-Napoca, fondată de către Ioan Stoica, un apropiat PSD, şi a fost lansat în anul 1991. Numele „Caritas“ aparţine, de drept, unei organizaţii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fără a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, după trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiţi. Listele cu depunători cărora le venise rândul la câştig erau publicate în cotidianul „Mesagerul transilvan“. Caritas-ul a atras un număr de 400.000 de deponenţi din întreaga ţară, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Plăţile încetaseră, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de prăbuşirea Caritas-ului. Surprinzător a fost şi faptul că puterea politică de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a făcut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.
4. FNI, al doilea Caritas
Fondul Naţional de Investiţii a fost înfiinţat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobată prin Legea nr. 83/1994. Înfiinţarea acestui fond deschis de investiţii – fond mutual -, precum şi a societăţii de administrare S.C. „SOV INVEST“ S.A., a fost avizată fără niciun fel de menţiuni de restricţie a duratei de valabilitate, de către C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 şi nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele căruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de păgubiţi cu peste 300 de milioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari manipulări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea şi compunerea reţelelor crimei organizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniţă. Au fost şi pioni pe teritoriul României. Vă asigur că s-a ştiut totul în legătură cu FNI“.
5. Devalizarea Bancorex de către mafia politică
Banca Română de Comerţ Exterior a fost înfiinţată ca bancă specializată pe operaţiunile cu străinătatea, desprinsă din Departamentul de Relaţii Externe al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu „Bancorex“, din raţiuni de marketing. În 1996 deţinea circa 60% din operaţiunile de comerţ exterior ale României şi era foarte activă în domeniul importurilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui puternic scandal politico-financiar, cauzat de politica defectuoasă a băncii şi acordarea de credite pe criterii politice. A avut loc aşa-zisa „devalizare“ a băncii. Niciodată cei care au luat bani nu au fost judecaţi pentru acest lucru. Românii au plătit aproximativ două miliarde de dolari, bani de care au beneficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Group) şi Gheorghe Florea Bragadiru.
6. 2000-2004 – România, ajunsă pe mâna baronilor PSD
Pe vremea guvernării PSD, Ion Iliescu – preşedinte şi Adrian Năstase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep să se construiască marile averi de sute de milioane de dolari, bani făcuţi în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprişan (Vrancea), familia Sechelariu (Bacău), Radu Mazăre (Constanţa), Ioan Niculae (Teleorman),
Ioan Neculaie (Braşov), Fraţii Cristescu (Timişoara), Gheorghe Bosânceanu (Constanţa), Dinel Staicu (Craiova), Corneliu Iacubov (Bacău) sunt doar câteva exemple. Aceşti oameni sunt ajutaţi de Hrebenciuc, Cozmâncă, Şerban Mihăilescu (Miky Şpagă) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Năstase.
7. Privatizarea Sidex Galaţi
Oţelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost căpuşat în sistem Petrom şi adus în situaţia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste condiţii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galaţi pe relaţia Năstase – Anglia. După patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galaţi a devenit cea mai mare companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de milioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat şi preţul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!!
8. Privatizarea Petromidia - Dinu Patriciu
În 2001 s-a realizat o altă privatizare răsunătoare: Complexul Petrochimic Midia-Năvodari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, după ce tot el încercase preluarea companiei câţiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla României unui liberal, iar Guvernul Adrian Năstase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reeşalonate pe o perioadă de 7 ani! Aşa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul României a sărăcit cu sute de milioane de dolari.
9. Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Porţilor de Fier
Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Porţilor de Fier. Ce au făcut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reuşesc să facă cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România până în 2004. În centrul afacerii se găseşte un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei şi Comerţului, care a fost anchetat pentru neconcordanţe în privinţa averii.
10. Vânzarea Petrom
Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greşeală economică gravă, pentru că a fost o decizie pur politică, care a surclasat datele economice. Specialiştii în petrol şi gaze au analizat toate aspectele celei mai importante privatizări a anului 2004 şi au ajuns la concluzia că, fiind folosită în scopuri politice, statul a fost păgubit într-un singur an după privatizare cu mai mult de 4 miliarde de euro. La data privatizării, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior privatizării, se definea ca unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest domeniu, şi cel de-al doilea producător de gaze naturale, cu o producţie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi şi o cotă de 34% la furnizare. În studiul de piaţă realizat pentru privatizarea Petrom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anunţa Ministerul Industriei că a identificat rezerve de 128 milioane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatată. Din datele contabile înainte de privatizare consemnăm activul net de 62.373.020.622 mii de lei şi profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a plătit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un preţ subevaluat cu aproape 50% din cauza estimărilor făcute de consultanţii care au analizat rezervele de ţiţei ale Petrom. Banca elveţiană Credit Suisse First Boston şi cea olandeză ING au evaluat rezervele companiei române cu un preţ maxim de 22 de dolari pe baril până în 2012. În momentul semnării contractului de privatizare - la aproximativ 1 an după evaluarea iniţială -, preţul ţiţeiului ajunsese deja la 35 de dolari pe baril, iar prognozele indicau încă de mai demult o ascensiune de durată a preţurilor combustibililor. La preţul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extracţie şi exploatare a Petrom a fost evaluată de consultanţi la 1,7 miliarde de dolari, valoare ce corespunde activului net menţionat, iar întregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea făcută pentru Guvern, acelaşi consultant preciza că „o variaţie de 2 dolari în preţul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoarea companiei“. Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai mulţi bani.
Simona Ela FICA, Viorel SIMA, col. Dumitru PRICHICI
Articolul mizerabil, scris fără pic de substanţă, în ziarul voiculesciano-pesedist, Jurnalul Naţional, îmi provoacă repulsie, la fel ca şi jurnalistul care l-a redactat şi pentru care nu pot avea un dram de respect. Se vede clar că a acţionat la comanda şefilor disperaţi şi ahtiaţi să murdărească munca depusă pentru românii din diaspora şi să-i ponegrească pe conaţionalii noştri din străinătate. Îl rog pe acest distins domn, care îşi atribuie titlul de ziarist, să mă provoace la o discuţie pe orice domeniu de activitate în care sunt calificat şi abia după aceea să îşi susţină corigenţa în jurnalism. Eu înţeleg că îi înspăimântă cei apoximativ 9 milioane de români din afara graniţelor ţării, dintre care 3,7 milioane rezidenţi de minim 12 luni în străinătate. Ştiu că s-au luptat să ţină cât mai ascuns numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, dar cred că această dovadă de curaj, în care am prezentat aproape cu exactitate numărul celor plecaţi, ar trebui apreciată, nu criticată şi picantată cu minciuni închipuite ce lâncezesc în căpşorul simpatic, al unor astfel de jurnalişti, îmbuibat de răutate comunisto-voiculesciană. Sincer credeam şi eu şi românii mei din diaspora că faimosul “Scânteia” a dispărut, dar surpriză , un alt nume îi ţine locul. Întotodeauna am prezentat activitatea mea către cei care au avut ochi să o vadă şi puterea să o recunoască. Am fost transparent in tot ceea ce priveşte activitatea mea şi modul de realizare. Am stat în faţa celor care m-au trimis în Parlament, iar acţiunile mele au fost acţiuni comune cu cele ale românilor din afara graniţelor ţării. Minciunile şi închipuirile presei trustului voiculescian urmăresc a imbeciliza românul din străinătate, dar îi asigur că nu vor reuşi, pentru că au de a face cu oameni care au înţeles că numai prin munca pot obţine ceea ce îşi doresc şi nu prin mâna întinsă. Românii din diaspora nu preferă statutul de asistaţi sociali, statut pe care anumiţi jurnalişti cu mentalitate comunistă îl promovează. Îi asigur pe toţi că nimic nu mă va opri în a sta în continuare alături de românii din străinătate şi a-i susţine prin toate pârghiile pe care le am. Este o promisiune pe care le-am făcut-o în 2005, când am început să lupt alături de ei pentru a face auzita vocea românilor din străinătate şi o voi respecta în ciuda tuturor duşmanilor diasporei, care încearcă cu disperare să o dezbine. Milioanele de români din străinătate au sprijinit România, mai ales în momentele cruciale şi cer atât de puţin. Pentru mine doar vocea lor contează, nu ziarul sau jurnalistul de la “Scânteia”.
Col. DSS (r) Dumitru PRICHICI, Director marketing INTELL DEFENSE, Senior-Editor Exploziv-News
Mai relevant decat acest titlu, in limbaj popular, nu am gasit, pentru a ma face inteles de catre toti romanii, de la VLADICA pana la OPINCA, prin expunerea situatiei tragice in care se afla Romania, dupa 22 de ani de la eliminarea fizica a lui N. Ceausescu si regretabila lui inlocuire cu un TALER CU DOUA FETE, o sluga a puterii Sovietice Staliniste inca din anii studentiei la Moscova, un propagandist al Marxism-Leninismului din frageda copilarie, ca Presedinte al U.A.E.R (uniunea asociatilor elevilor din Romania). Regret, asadar, ca eliminarea fizica a lui Ceausescu a fost pecetluita de un TALER CU DOUA FETE - dar cum regretele sunt tardive, incerc, prin expunerea ce urmeaza, sa amintesc conationalilor mei un fapt real, o slabiciune a ROMANILOR, a firii lor - si anume SUPERFICIALITATEA in tratarea unor evenimente majore, vitale pentru viata si viitorul lor, speculata din plin de unii. Sunt convins ca nu toti oamenii politici sunt TALERE CU DOUA FETE - fie ei membrii simpli sau presedinti de partide, motiv pentru care dau, ca exemplu, incomparabila atitudine si orientare politica a Presedintelui PNT, Corneliu Coposu, fata de presedintele I. Iliescu pe care, repet, il consider TALER CU DOUA FETE, pentru modul necinstit in care a luat puterea politica in dec.1989 si CONDUCE Romania si astazi, din umbra, prin metode Staliniste de eliminare a «dusmanilor clasei muncitoare» prin MINERIADE, LUPTE de strada SINDICALE civile si militare, uitand de BURGHEZIA PROLETARA pe care a creat-o dupa 1989, cu care nu se lupta pentru ca si el este un burghez proletar afiliat la INTERNATIONALA a-III a SOCIALISTA. Pentru acest motiv, desi ma aflam in postura de pensionar al DSS la vremea aceea, m-am implicat in mod constient si dezinteresat, in zilele fierbinti din decembrie 1989, cunoscand pericolele iminente pentru integritatea teritoriala a Romaniei si a Natiunii Romane, fiind martorul atat al luptelor de strada, cat MAI ALES din culisele puterilor foste si viitoare, intre activistii PCR, civili si militari pro CEAUSESCU si cei pro SOVIETICI, pro alte nationalitati, pro ILIESCU, care au actionat in TELEVIZIUNE, in sediul CC al PCR, in cabinetul Ministrului Apararii - Gen.(r) Militaru, in unitati centrale din DSS. Am stricat multe jocuri de culise pe care le intuiam si care s-au dovedit a fi reale prin mustrarile si avertizarile primite din partea unor Generali ce ar fi dorit revenirea lui Ceausescu chiar si din fata plutonului de executie, dar am preferat sa primesc o pedepsa de doi ani inchisoare cu suspendare (printr-o marsava inscenare facuta de cativa «sefi » ai SRI obedienti lui Iliescu) si 22 de ani de viata de calvar, decat sa inceapa in Romania un razboi civil, fraticid, urmat de o dezmembrare a Romaniei, la fel ca a Jugoslaviei. Poate unii cititori se vor intreba de unde am stiut cand sa fiu prezent in locurile in care se decideau diversiuni si actiuni in scopul inlaturarii lui Ceausescu de la putere si transformarea Romaniei intr-un teatru de razboi, cu urmarile lui nefaste. Raspunsul este unul singur : DIN CEI 28 DE ANI de SERVICIU MILITAR, din activitatea de ofiter tehnic oprativ in tara si in afara tarii, prin natura functiei detinute pe linia Dir. a V- de dotare, control tehnic si protectie ANTITERORISTA a demnitarilor, si, nu in ultimul rand, sansa de a fi prezent in momentul potrivit la locul potrivit. Am fost martor al unor reprosuri adresate lui Ceausescu de catre Gorbaciov. Argumentez aceste afirmatii prin avertizarile repetate prin culisele puterii de atunci, transmise personal de catre Gorbaciov lui Ceausescu, cu ocazia vizitelor in Romania, cerand renuntarea la metodele Staliniste de asuprire a romanilor sau renuntarea la functia suprema in stat, propuneri neonorate de Ceausescu, de teama de a nu fi inlocuit cu Ion Iliescu, agreat de Gorbaciov, dar agreat si de NKVD-ul lui Stalin dupa cum reiese din « ION ILIESCU BIOGRAFIE SECRETA » pe care va recomand sa o cititi pentru edificare, pentru intelegerea corecta a dispretul lui Ion Iliescu fata de romani, fata de Romania, demonstrata si in conflictul cu etnia maghiara inceput inca din primavara anului 1990 si etnia rroma pana in prezent pe plan intern si extern. Ce nu cunosc romanii, din vina lor, este modul superficial de a se informa, privind faptele antisociale, antinationale, stabilite in culisele noii puteri politice, privind ELIMINAREA - prin metode Staliniste din institutiile statului in mod deosebit, din functiile de decizie strategice, de la Serv. de Informatii, armata, administratie publica, pana si in domeniul privat, celor ce nu se supun planului de distrugere a intregii economii nationale, pentru sabotarea comertului nostru exterior, pierderii pietelor externe si inevitabil cresterea somajului, aducerea Romaniei in stare de saracie pentru un cat mai usor control si manipulare a societatii romanesti in campaniile electorale si nu numai. Telul final a fost realizat in primii cinci ani de privatizari frauduloase, a marilor intreprinderi demolate, vandute la fier vechi, iar terenurile vandute pe bani grei, bani intrati in conturile noii burghezii. Pentru a domina scena politica romaneasca, au purces la eliminarea advesarilor politici, a celor trei partide istorice ca si in anii 1946, au eliminat fara teama, prin concurenta neloiala, prin dosare penale trucate si inlocuiti cu oameni cu doua fete, o fata regizata de actor pentru a insela partenerii de discutii sau de afaceri in special pe posturile de televiziune si o fata reala de ACTIVISTI AVIZI DE PUTERE si de IMBOGATIRE fara scrupule, fara frica de Dumnezeu numai de ei cunoscuta. Acesti activisti nou numiti in functii, sustinuti prin metode Staliniste de conducatorul cu vasta experienta ION ILIESCU, instalat in fruntea tarii in trei legislaturi ca presedinte pana in anul 2004 fara intrerupere, dat fiind pauza de odihna si petreceri intre anii 1996-2000 a PDSR-istilor la care au pus botul si conducatori partidelor istorice : DIACONESCU, IONESCU QINTUS, ATANASIU, in frunte cu EMIL CONSTANTINESCU, fara sa fie deranjati de » REVOLUTIONARI AUTENTICI « (ce-i drept foarte ocupati cu lupta dintre asociatiile autenticilor si a falsilor revolutionari in frunte cu presedintele ION ILIESCU). Personal, doresc ca in acest an electoral 2012, sa dea Dumnezeu fiecaruia dintre romani pe masura bunelor lor ganduri pentru Romania, pentru familiile si prietenii lor, oriunde s-ar afla. Iar in singurul ziar romanesc de INFORMATII, EXPLOZIV – NEWS, aveti la dispozitie un bogat material documentar, cu date reale despre faptele savarsite de Ion Iliescu si ai lui urmasi cu doua fete.
p
