Spre deosebire de statele învecinate, România este una dintre primele ţări din lume care a operat în domeniul exploatărilor petroliere şi de gaze, având şi o imensă capacitate de rafinare, forţă de muncă ieftină şi bine pregătită, legislaţie relaxată în domeniul mediului, stabilitate socială, precum şi alte facilităţi conexe. Dar, pentru ca "România se confrunta cu starea precară a reţelelor de transport auto şi feroviar", toate guvernele post-decembriste ale României au fost sfătuite să investească sume enorme în reţeaua de transport, atât din fonduri nerambursabile cât şi din credite externe, la care statul român va avea de plătit zeci de ani rate şi dobânzi. Probabil cel mai mare proiect de infrastructură iniţiat în România, respectiv auto¬strada Ploieşti-Braşov-Cluj-Oradea-Borş, este realizată în mică parte de o firmă din Israel iar în proporţie de peste 85% de firma americană „Bechtel”, unul dintre cei mai mari constructori din lume, care nu întâmplător “munceşte” astăzi şi la reconstrucţia Irakului. Doar ca Bechtel nu e ceea ce pare… DA CLIC PE TITLU SI CITESTE MAI MULT:
Bechtel (sau BECK-tul) este o caracatiţă corporatistă internaţională, fondată în 1989, reprezentând braţul din umbră al US Central Intelligence Agency din Guvernului american. Este cel mai mare constructor şi producător de echipamente de inginerie, atât în SUA cât şi în lume, activităţile Bechtel depăşind uneori chiar limitele terestre. Totodată, cele mai importante funcţii din administraţia americană sunt deţinute de foşti ofiţeri ai companiei Bechtel. Aceşti membri ai guvernului, fac parte din “Pânza” (un sistem de control şi interconectare) care centralizează planurile Tri-lateraliştilor (Trilateral Commision) cu cele ale C.F.R. (Council on Foreign Relations), Ordinul Iluminismului (cult al ochiului a tot văzător) precum şi a altor grupuri interlocutoare. Bechtel Corp. lucrează pe “strategia energetic” Pentru schiţarea unui profil inteligibil al acestei corporaţii, participarea la construirea Centrului de Cercătări American de la Dulce din deşertul New Mexico, cunoscut sub denumirea de “Dulce Base” este esenţială. Facilitatea “Dulce Base” este de fapt un “laborator de cercetare” subteran, legat de oraşul Los Alamos, via "Tube-Shuttle" (o galerie de tuneluri conectată la un labirint de buncăre). Mare parte din cercetările realizate în acest laborator sunt legate de Efectele Genetice ale Radiaţiilor (Mutaţii şi Genetică Umană). Cercetările laboratorului includ totodată şi alte “Speciii Inteligente” (“Entităţi” şi Forme bilogice de viaţă extraterestre). Baza a fost construită la o adâncime de peste de 100 m, are cel puţin 100 de ieşiri, opt nivele (tip multi-leveled Complex) iar aici s-au desfăşurat experimente şi experienţe “comune”. Realizarea scurtăturii subterane ce leagă Baza de localitatea Los Alamos (New Mexico) este explicabilă datorită existenţei LANL (Los Alamos National Laboratory) amplasat lângă Santa Fe, operat de Universitatea din California pentru NNSA (National Nuclear Security Administration) – o componentă a Departamentului pentru Energie al Statelor Unite. Implicarea Bechtel Corp. în acest proiect vital pentru securitatea americană alături de alte corporaţii americane ca General Electric Company, AT&T, Hughes AIRcraft, Northrop Corp., Sandia Corp.,Walsh Construction Company precum şi Stanford Research Institute şi Colorado School of Mines, poziţionează compania între cele mai importante din domeniul strategic american. Portofoliul de lucrări al Bechtel Corp. este de asemenea edificator în poziţionarea strategică internaţională a companiei americane, Bechtel executând proiecte ca: “Le tunnel sous la Manche” (Canalul Mânecii), “Madīnat al Jubayl aş Şinā`īyah” (Oraşul Industrial Jubail din Arabia Saudită), “Centrul Regal al oraşului Riyadh – Arabia Saudită sau Aeroportul Comercial Internaţional Hong Kong (Chek Lap Kok Airport - Mandarin Pinyin).
Bechtel a pus Transilvania sub semnul Piramidei
În conformitate cu datele expuse, prezenţa Bechtel Corp. în România oferă deja serioase teme de gândire. Autostrada Transilvania, proiect executat Bechtel, va traversa întreaga Transilvanie de la sud-est la nord-vest, trecand pe lânga oraşele: Braşov, Făgăraş, Sighişoara, Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Zalău şi Oradea. Proiectul a fost împărţit în opt tronsoane, iar în iunie 2004 lucrările au fost demarate simultan pe două dintre acestea - 2B Câmpia Turzii - Cluj Vest (Gilău) şi 3C Suplacu de Barcău – Borş, fiind iniţiate totodată lucrările de infrastructură a tronsonului de traversare a munţilor dinspre Ploieşti. Iar dacă Bechtel Corp. operează în domeniul strategic şi de securitate american, nici lucrările din România nu pot fi executate după alt gen de strategii. Astfel, dacă este privită şi harta zonelor indicate, vor fi observate următoarele elemente: Pe tronsonul 2B, se regăseşte Baza Aeriană 71, dislocată pe aerodromul Câmpia Turzii (la aproximativ 15 km S-E de oraşul Turda şi 40 km S-E de oraşul Cluj Napoca), dotată cu avioane MIG-21 LanceR, ce participă, după intrarea României în NATO, la executarea serviciului de poliţie aeriană în spaţiul aerian al Alianţei. În urma lucrărilor de modernizare începute în 1999, Baza Aeriană 71 este astăzi cea mai modernă din România, la dotarea şi retehnologizarea Bazei participând companiile: ITT şi HARRIS - USA, Thales şi THORN - Franţa, NORMARC - Norvegia, INTERCAN - Canada. În zona 3C a autostrăzii Transilvania, regăsim în schimb, Centrala Termoelectrică Cogenerativă GTE 2000 - Suplacu de Barcău. Această centrală de turbomotoare a fost iniţiată sub primul Institutul de Cercetări şi Proiectări Aero-Spaţiale (ICPAS), prin HCM 2253/10.10.1968, din România. Până în 1990, Institutul a traversat opt etape de reorganizare, de fiecare dată fiind schimbată şi denumirea acestuia. În 1991, prin reorganizarea ICPMAV în societate comercială, a fost înfiinţată S.C. COMOTI S.A. iar în 1993, se realizează fuziunea cu S.C. DEDAL S.A. Prin HGR 1226/20.11.1996 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare COMOTI R.A. este reorganizat ca Institut National de Cercetare-Dezvoltare. Centrala de la Barcău dispune de două linii cogenerative, fiecare linie producand 920 Nm3/h gaze naturale respectiv 1,75 MW (energie electrica la tensiunea 6 kV). La un an după înfiinţarea Centralei Cogenerative, pe 30.03.1969 este dată în funcţiune Rafinăria Crişana - Suplacu de Barcău, iar în 1991, la data constituirii sale ca societate pe acţiuni, denumirea s-a modificat în S.C. Petrolsub S.A., rafinăria fiind specializată în prezent în prelucrarea ţiţeiului, obţinerea de produse petroliere, combustibili lichizi uşori, combustibil tip M, motorină şi diferite sortimente de bitum pentru drumuri şi hidroizolaţii. Încercând să înfrâneze tendinţa expansionistă a Statelor Unite şi a partenerilor europeni, Rusia a acţionat în forţă, achiziţionând din timp şi strategic tot ce s-a putut în domeniul energetic din România. Fenomenul de acaparare a energiei a fost mereu facilitat şi de corupţia din zonă, în expansiune, sindromul devenind observabil prin complicităţile şi implicările la nivel înalt. Modul de operare, metodele şi instrumentele uzitate, trădează adesea obiceiurile fostului "КГБ" (Comitetul Securităţii Statului) – mamut informativ al fostei URSS, cosmetizat în 1991 sub numele de FSK iar din ’95 în FSB. Ca un aspect esenţial, atunci când se discută de Rusia şi implicaţiile sale economice, analiza nu trebuie extinsă la întreaga Federaţie Rusă, acest tip de abordare reprezentând o eroare de perspectivă des întâlnită. Dacă pe planul mioritc intern, cap de afiş, sunt prezente mereu câteva nume devenite celebre, Patriciu, Voiculescu, Vântu, Luca, Verestoy, în spatele acestora se regăsesc infrastructuri dezvoltate nu în 17 ani, aşa cum sunt mulţi tentaţi să aprecieze, ci în ultimii 30-35 de ani, resursele umane şi economice fiind “asigurate la bază” de vechiul regim comunist. Din simpli muritori la nivelul anilor ’90-95, astăzi băieţi deştepţi, de la ingineri la administratori de corporaţii, de la sindicat la contracte multinaţionale, de la aprozar la piaţa de capital, de la asistenţi universitari la reprezentanţi de marcă autorizaţi. Aşa cum se întâmplă azi în România, socotelile marilor jucători economici regionali nu se potrivesc cu diferitele proiecte ale administraţiei, cum ar fi de exemplu “Strategia de Securitate Naţională” publicată în 2005, care, la acest moment, nu coincide cu interesele urzite de “oligarhi”, indiferent de naţionalitatea, religia sau originea acestora. Atunci însă, când interesele devin comune, graniţele nu contează, mijloacele de operare sunt îmbunătăţite, rezultând amplificări de presiune la nivel administrativ, oligarhii operând organizat, în echipă, pentru atingerea obiectivelor propuse. Cum a început derularea Proiectul Regional ? Pentru atingerea obiectivelor geostrategice, Iugoslavia a fost făcută bucăţi în ’99, iar pe 28 iunie 2001 Slobodan Miloşevici a fost extrădat de guvernul iugoslav în custodia Naţiunilor Unite, România, Italia şi Spania devenind aliaţii de încredere ai Americii. În context, Casa Albă nu a ezitat nici o secundă să isterizeze Rusia, punându-i chiar “foc la graniţă”, Afganistanul şi Georgia fiind utilizate, simplu, drept catalizatori. Şi asta deoarece, dincolo de România, un nod important pe harta energetică este Georgia, iar revoluţia de la Tbilisi (sponsorizată de George Soros), de la finele lui 2003, este cel mai bun exemplu în susţinerea teoriei conform căreia, “revoluţiile” au loc de obicei la sfârşitul anului.
PEOP este parte a “Proiectul Regional”, devenit vizibil în 1995, atunci când Sever Mureşan a finanţat vizita la Bucureşti a fostului preşedinte american George H.W. Bush, acesta paricipând în timpul vizitei şi la un meci de tenis. La partida cu pricina, alături de George Bush şi fostul preşedinte Ion Iliescu, pe teren au mai intrat Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu şi Teodor Meleşcanu. Ulterior, Ion Iliescu, invitat de acelaşi Bush Senior, a onorat o vizită în Texas, moment în care l-a cunsocut pe actualul preşedinte american George W.Bush. Coincidenţă sau consecinţă a unor informaţii foarte valoroase, întâlnirile cu celebra familie Bush din ‘95, au reprezentat o lovitură de perspectivă pe care numai marile servicii specializate le pot organiza.
În anul 1996, o dată cu venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, procurorii îl acuză pe Sever Mureşan ca a încercat intenţionat să falimenteze Banca Dacia Felix, la care acesta era acţionar majoritar încă din 1990, prin neachitarea unor datorii de 300 de milioane de dolari. Pornind din acest punct, în 1997, pe numele lui Mureşan este emis un mandat de arestare sub acuzaţiile de înşelăciune şi fals. Şase luni mai tarziu, este eliberat din arest, iar la scurt timp, părăseşte România începând o viaţă de fugar. În 2001 însă, firma Kolal B.V. -Amsterdam, patronată de omul de afaceri israelian Fredy Robinson preia, printr-o wărâre de Guvern, Banca Dacia Felix (BDF), iar din 17.07.2001 aceasta a funcţionat sub eticheta Eurom Bank. În august 2006, Bank Leumi le-Israel (a doua societate bancară ca mărime din Israel) achiziţionează 99.27% din acţiunile Eurom Bank S.A. intrând astfel discret pe piaţa financiară românească. Poziţia geostrategică a României nu este o glumă ! În urma realizării planurilor de fezabilitate, s-a constatat că, prin Ucraina şi Moldova, trecerea conductelor de petrol şi gaze pentru Europa ar fi nesigură, din cauza condiţiilor precare de securitate, iar un traseu Bulgaria-Serbia ar fi în primul rând foarte costisitor din cauza reliefului dar şi nesigur datorită situaţiei socio-politice din zonă. După "Monarhia Dunăreană", care a lăsat pe umerii României de astăzi moştenitori grei ca Otto von Habsburg (fiul ultimului împărat austriac şi rege ungar) care a reuşit în ianuarie 2007 să obţină retrocedarea casetelul Bran, a urmat Diktatul de la Viena din 30 august 1940 – moment semnificativ în dezvoltarea “Vectorului Ardeal”. Acest element comportă o importanţă deosebită, datorată în primul rând modului în care a fost utilizat în ultimii 50 de ani de marile puteri, în special de cătere Rusia, pe post de tendon nervralgic al României moderne. În epoca Ceauşescu, atunci când directivele Partidului Comunist Român (PCR) nu conveneau Kremlinului, era activat “Vectorul Ardeal” şi din senin, apărea o nouă revendicare sau nemulţumire a minorităţii maghiare din România. Nu mai departe de anul 2006, câţiva domni au iniţiat un referendum neoficial în ţinutul secuiesc, scopul ţintit şi evident al acţiunii fiind presiunea pusă pe administraţia prezidenţială şi pe Guvernul României, care au gestionat cu prudenţă evenimentele. Execuţia publică din 1989 a fostului dictator (transmisă prin satelit), celebrele mineriade iniţiate din exterior dar cu sprijin din interior, metoda privatizărilor prin care a fost subminată constant economia naţională, operaţiunile de tip “gripa aviară” (trimisă la pachet de peste graniţă), au proiectat România la coada Europei, la concurenţă directă cu Bulgaria. Simona Ela FICA
|
p
