Nu mai este un secret ca Ungaria continua, eficient si neabatuta, politica ei de subminare a echilibrelor militare si politice din Europa, cu intentia vadita si declarata de a obtine pe orice cale Transilvania. Constienta ca singura nu are sanse sa acceada la ravnita provincie romaneasca, Ungaria a manevrat permanent, cu scopul de a se include in Aliante, mai intai politice sau economice, si apoi militare, cu ajutorul carora sa poata exercita presiuni asupra Romaniei, asa cum a reusit, in trecut, mai intai cu ajutorul Austriei, apoi cu ajutorul lui Hitler, si - partial - cu ajutorul lui Stalin. Ungaria nu numai ca nu s-a potolit pe vremea Tratatului de la Varsovia ci, dimpotriva, a reusit, cu abilitate, sa monteze un conflict ascuns, dar persistent si periculos, intre URSS si subordonatii ei pe deoparte, si Romania pe de alta parte. Infiltrarea agentilor maghiari in Internationala Comunista mai intai si apoi in structurile statului sovietic au contribuit esential la atmosfera de ostilitate a URSS fata de Romania, la aparitia asanumitei Regiuni Autonome Maghiare in Transilvania ocupata si la pierderea unor teritorii de granita in favoarea URSS. Doar o minune si suspiciunile lui Stalin au facut ca Transilvania sa nu fie alipita statului maghiar dupa al doilea razboi mondial. Dupa 1989, cand s-a dovedit suspect de activa in LOVITURA DE STAT si dupa cateva tatonari brutale de destabilizare, Ungaria a revenit la politica ei traditionala de aliante. Pe planul relatiilor interne ale Romaniei, Ungaria a reusit sa introduca in parlament un cal troian - UDMR, care s-a straduit sa ramana permanent la comanda, sa cunoasca tot ce se intampla la varf si sa dizolve, treptat, coeziunea nationala a tarii, obtinand in acelasi timp mai multe drepturi pentru minoritatea maghiara decat in oricare alta tara europeana, sa o izoleze de restul tarii prin limba si cultura locala si sa o inregimenteze cu ajutorul bisericii in structuri disciplinate care oricand se pot militariza. Pe plan extern, Ungaria a fost mereu prima care a intrat in toate structurile suprastatale si a pus mereu conditii grele de aderare Romaniei, invocand cu obstinatie relatiile interetnice. Dupa ce a inteles ca nu se poate folosi deocamdata de UE sau de NATO pentru a-si atige scopul, Ungaria participa acum la o surprinzatoare miscare - infiintarea unei uniuni militare in interiorul NATO - o armata suficient de mare pentru a deveni nu o amenintare pentru o supraputere cum este Rusia, cum se declara, ci mai degraba pentru doua tari: Romania, de la care Ungaria vrea Transilvania, si Ukraina - de la care Polonia vrea teritoriile care i-au apartinut. In acelasi fel, desi surprinzator, daca ne amintim conflictul de frontiera cu Ungaria, acestei aliante i se alatura si Slovacia, care si ea, probabil nutreste speranta de a redeveni vecina cu Romania, asa cum a fost candva in cadrul Cehoslovaciei antebelice. Fata de cele de mai sus, va rog sa percepeti noua structura ca o amenintare la siguranta nationala (a nu se uita conflictul intra-NATO dintre Turcia si Grecia privind Cipru) si sa dispuneti masuri diplomatice, politice si militare in consecinta. Va rog sa credeti ca nicio alianta militara nu va acoperi Romania in caz de conflict armat, tot asa cum s-a intamplat mereu in istorie si de aceea Va rog sa cereti conducerii NATO sa exercite presiuni pentru impiedicarea formarii de comandamente si structuri parazitare, ce ar putea lua decizii autonome, fara consultarea celorlalti membrii, decizii care ar putea implica alianta in conflicte militare, asa cum se intampla acum in Africa de Nord. Pe plan intern, va rog sa revedeti planurile de aparare, capacitatile din industria de profil si rezerva de cadre, care este astazi la nivelul cel mai redus din istoria ultimului secol, ca urmare a suspendarii serviciului militar obligatoriu si a lipsei oricarui fel de pregatire militara generala pentru tineri. Poate ca nu ar fi lipsita de interes introducerea in licee a studiului armelor, intr-o varianta moderna, pentru ca tinerii sa invete macar lucrurile elementare. Totodata va rog sa controlati mentinerea nivelelor de dotare militara ale celor patru state, asa cum aceasta este convenita prin tratate si conventii. Pe plan diplomatic, va rog sa va exprimati ingrijorarea fata de aparitia noii structuri militare, care schimba echilibrul de forte de la granita de nord-vest a Romaniei. Ma refer la Grupul de la Visegrad (V4) - Cehia, Ungaria, Slovacia si Polonia – grup care a decis sa creeze o structura militara comuna. Decizia de creare a acestei unitati militare a fost luata in cadrul unei reuniuni a ministrilor Apararii din cele patru state, care a avut loc in Levoca, Slovacia, in 12 mai. Unitatea militara va deveni operationala in prima jumatate a anului 2016, conform datelor furnizate de STRAFOR. Insist sa acordati atentia cuvenita acestui subiect, atat in calitate de sef al Statului Roman si al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, cat mai ales folosindu-va de dreptul dvs constitutional de Comandant Suprem al Armatei Romane! Romania, ca membra cu drepturi depline in NATO, nu trebuie sa priveasca pasiva crearea unei structuri militare interstatale ce-i pune in pericol Integritatea si Suveranitatea, iar dvs, ca fost ofiter ce ati purtat insemnele Armatei, indiferent de structura militara pe care ati servit-o, intelegeti, cu siguranta, ca aveti OBLIGATIA sa luati atitudine ferma in acest caz! Simona Ela FICA
|